Duhule, cel singur bun, cu totul sfânt şi de viaţă făcător, la Tine cad eu cel vinovat de toată munca şi vrednic de toată pedeapsa.
Pe Tine Te rog, Domnul şi Dumnezeul meu, Viaţa cea de-a pururea vieţuitoare şi neîncetată, Lumina cea adevărată şi neînserată, să nu mă surpe până la sfârşit potrivnicul, ci să împărăteşti Tu întru mine, Puterea cea atotputernică şi nedescrisă, Stăpânirea deplină, necuprinsă şi de netrecut.
Bunătate deplină şi Pricină a tot lucrul bun şi de folos, Cel ce înviezi din nou toată firea zidirii, prin Care cei neputincioşi se întăresc, din Care vine a doua naştere, a doua plăzmuire şi toată cunoştinţa noastră. Prin Care suntem luminaţi, pentru a vedea pe Domnul, Izbăvitorul şi Mântuitorul nostru. Prin Care toate viază şi petrec.
Înţelepciunea cea negrăită, Cunoştinţa cea mai presus de simţire. Strălucirea cea neînţeleasă, Viaţa toată, Puterea toată, Slava toată, Dumnezeul tuturor, Cel purtător de grijă şi milostiv.
Binevoieşte ca tot al Tău să mă fac şi să vieţuiesc de acum după voia Ta.
Ridică mădularele mele zdrobite de păcat.
Luminează inima mea întunecată de pofta cea rea şi înviază sufletul meu cel omorât de păcate.
Încetează valurile mari ale patimilor. Miluieşte sărăcia mea şi dă pricepere nesimţirii mele.
Izbăveşte-mă de tot vrăjmaşul care dinăuntru sau din afară se scoală asupra mea.
Izbăveşte-mă de tot lucrul rău şi iartă toate greşelile nelegiuirii mele şi sădeşte întru mine dragostea Ta cea desăvârşită.
Scrie numele robului tău în Cartea vieţii şi-mi dăruieşte mie sfârşit bun, pentru ca, purtând biruinţă asupra diavolului, să mă închin fără de ruşine înaintea scaunului împărăţiei Tale.
Facă-se Ţie inima mea, Stăpâne, pământ bun primind sămânţa bună, şi să roureze Darul Tău in dânsa rouă de viaţă veşnică, şi să secere dintr-însa Darul Tău snopul cel bun, adică Închinare cu umilinţă, înfrânare, priveghere, lacrimi.
„Intoarce-te, sufletul meu, la odihna Ta”, prin post. Intoarce-te, sufletul meu, la staulul raiului prin rea pătimire şi prin scârbă.
Să se afle sufletul meu, Doamne, întru lumina Ta cea negrăită, împreună cu ceata sfinţilor Tăi.
Aşa, Stăpâne al tuturor, Cel necuprins şi neînţeles, ascultă-mă pe mine, netrebnicul şi nevrednicul robul Tău, ajută-mi să trec şi să săvârşesc calea cea strâmtă şi necăjită, ca să mă învrednicesc a dobândi făgăduinţele Tale şi să strig întru desfătarea raiului: Slavă Tatălui Celui fără de moarte şi Fiului Celui fără de moarte şi Duhului Sfânt Celui fără de moarte, mare cuviinţă şi închinăciune Lor, în vecii vecilor. Amin.