Un cinstitor şi iubitor al Preadulcei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, contemporan cu noi, ne dezvăluie cele dumnezeieşti, şi ne stârneşte uimire şi iubire dumnezeiască.
Publicăm un fragment din epistola Cuviosului Iosif Isihastul, scrisă în peşterile Schitului „Sfânta Ana Mică” din Sfântul Munte în anul 1947 către o monahie şi către obştea acesteia, epistolă în care cu mult har şi îndrăzneală pătrunde în adâncurile, şi zboară spre înălţimile realităţii duhovniceşti, realitate bine-cunoscută de către el, spre a ne călăuzi către „tainele lui Dumnezeu”, şi îndeosebi către taina „înrudirii” noastre cu Preasfânta Maică a lui Dumnezeu:
„… Ascultaţi-mă deci, luaţi aminte la cuvintele mele, fiindcă am de gând a vă vorbi despre înfricoşata şi cu adevărat ascunsa şi marea Taină a Iconomiei lui Dumnezeu.
Nu vă pizmuiesc pentru folosul [pe care îl veţi câştiga din cele auzite], nu voi ascunde ceea ce ştiu precum acela care a ascuns talantul, nu mă înspăimânt de ameninţările dracilor care urlă împotriva mea când dezvălui o asemenea taină, ci nădăjduiesc la rugăciunile voastre.
Veniţi, deci, toate împreună, în bună-rânduială. Spălaţi-vă gurile cu adevărul, curăţiţi-vă trupurile prin post şi sfinţiţi-vă duhurile prin rugăciune. Agonisiţi trupuri de prunci şi duhuri stăpânitoare. Să vă crească aripi. Din viermi deveniţi fluturi.
Nimic pământesc să nu rămână în mintea voastră. Luaţi-vă zborul alături de mine, şi eu voi zbura înaintea voastră, fiindcă trebuie să străbatem văzduhul. Nicidecum să nu vă fie teamă, căci m-am înălţat de multe ori şi cunosc calea. Urmaţi-mă deci, căprioare ale Iisusului meu, una după alta. Lăsaţi slobode minţile voastre pentru a cugeta la cele cereşti, căci iată, uşa Raiului ni se deschide!…
De aici înainte Îngerii stau de faţă – Heruvimii şi Serafimii. Zboară cu şase aripi la dreapta şi la stânga. [Acolo sunt] pereţi de diamant. Flori de aur cu bună-mireasmă îmbălsămează tot locul. Tot soiul de vrăbii cu nenumărate culori psalmodiază felurite terirem-uri, şi înalţă mintea noastră din vedere în vedere [n. tr.: în greacă θεωρία – contemplaţie]. Pământul este alb precum zăpada şi în mijlocul acestuia este Palatul cel Mare al Împărătesei noastre, al Preacuratei Maici!…
Aşadar grăbiţi-vă, fiindcă ne aşteaptă dulcea noastră Maicuţă! Nu luaţi aminte la Îngeri, fiindcă este scris că nici Îngerii nu pot să ne despartă de dragostea lui Iisus…
Şi iată, bunul portar ne deschide: Îngerul cu chip de foc, iar dulcea noastră Măicuţă – ca zăpada de albă – se ridică şi ne întâmpină!…
O, dulcea noastră Măicuţă! O, lumina sufletului nostru! O, dragoste neînşelătoare! O, viaţa sufletului nostru! Cu numele tău pe buze să murim, cu un preadulce sărut să ne întâmpini şi în poalele Tale să ne primeşti! O, mană, miere şi nectar preadulce! O, bună-mireasmă şi-mbătătoare aromă!..
Cădeţi, dar, la pământ şi sărutaţi-o pe preadulcea noastră Măicuţă – sărutaţi-i picioarele, mâinile şi gura; luaţi parfum de negrăit de la Sfânta Fecioară! Nu şovăiţi, fiindcă Ea însăşi m-a învăţat şi mi-a arătat aceasta, [Ea însăşi] mi-a dat îndrăzneală şi dragoste!…
Grăieşte-ne, dulcea noastră Maicuţă, despre taina negrăitei tale iconomii şi a înrudirii Tale cu noi. Tu, Măicuţă preadulce, care pururea ţii Pruncul cel preadulce în braţele Tale – Cel ce toate le ţine cu privirea, Pruncul care a venit pentru noi în timp şi totodată este în afară de timp şi Vechi de zile – zi-ne nouă, cu bineînmiresmata Ta gură, despre cele pe care [nici] Îngerii nu le pot privi, de care noi [însă] ne-am învrednicit.
Deci ascultaţi-mă surorile mele iubite: Când se săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie, dulcea noastră Maicuţă dă Pruncul, [iar Acesta] se jertfeşte pentru noi, şi când ne împărtăşim în chip vrednic, cu post înainte, cu priveghere de bunăvoie, cu rugăciuni evlavioase, atunci mâncăm Trupul lui Iisus, şi [bem] Sângele pe care l-a luat din Neprihănitul Sânge al Preasfintei.
Astfel, mâncând Trupul Domnului, ne hrănim necontenit cu laptele [de la pieptul] Preasfintei; şi atunci ce se petrece cu noi? Devenim fii adevăraţi ai Preasfintei şi fraţi ai lui Hristos, şi fii ai lui Dumnezeu şi fiice ale Lui după har. Şi atunci când Îl cuprindem pe Hristos în chip de negrăit în sufletul şi în trupul nostru, nu fiinţial [n. red.: adică nu după esenţă, ci după har] – fiindcă este împreună cu Tatăl, nedespărţit de El – şi pe Tatăl Îl cuprindem, şi pe Sfântul Duh!
Aceasta este înrudirea cea mai presus de fire, pe care am dobândit-o prin Preasfânta şi dulcea noastră Măicuţă!
Vedeţi cu ce daruri ne-a învrednicit dulcea noastră Măicuţă? Vedeţi cât de îndatoraţi suntem să o iubim? Pentru aceasta, trebuie să ne apropiem neîncetat şi adeseori de dumnezeiescul Ei sân, precum pruncii, să ne hrănim cu laptele Ei ca nişte fii nevinovaţi ai Acesteia.
De fiecare dată când suntem pe cale de a ne împărtăşi, să luăm în chip gândit sânul Preasfintei şi să bem lapte [din pieptul Ei], iar dulcele Iisus, micuţul din braţele Dânsei, se va da la o parte şi ne va îngădui [acest lucru].
El nu e zavistnic în împărţeala cea fără de pizmă a Măicuţei Lui, ci se bucură şi ne cheamă: Ascundeţi-vă precum pruncii în veştmântul Măicuţei noastre şi umpleţi-vă de neprihănire din trup dumnezeiesc şi feciorelnic. Bineînmiresmaţi-vă de la Dânsa!
Nu am văzut să-i placă Preasfintei altceva mai mult decât curăţia, şi cine vrea să dobândească bogata Ei iubire, să se-ngrijească a se curăţi, şi Dânsa necontenit îi va purta de grijă la sânul Ei, şi toate cele cereşti i le va dărui…”
Sursa: Revista Agios Kyprianos, nr. 309/Iulie-August 2002, pg. 158-159.
Traducere de Ionuţ Vasile
Un răspuns
În Sfîntul Munte am fost de multe ori în pelerinaje, dar nici unul nu are în traseu sfînta Ana mică katunakia, este singurul loc pecare mi-aşi dorit să-l vizitez. Aici s-au nevoit mulț isihaşti pentru credința creştin ortodoxă, care acum mult încercată. La vîrsta de 68 ani care o am nu cred că voi mai putea merge mult timp în pelerinaje în Sfîntul Munte, Această grădină a Maicii Domnului atît de dragă mie. La şi a doua grădină a Maicii Domnului, Țara, Neamul şi Poporul Românesc. Mulțumesc lui Dumnezeu, Maca Domnului, Sfîntului Proroc şi Botezător Ioan acrotitorul meu că încă mai mai ține pe acest pămînt. AMIN.