Smerita cugetare, discernământul și dragostea față de Stareț: o pildă de adevărată supunere

Monah cugetând la apusul soarelui

Odată l-am întrebat pe Bătrânul Arsenie:

– Părinte, nu cumva l-aţi cunoscut şi Sfinţia Voastră pe Sfântul Siluan?

– Noi am auzit multe despre acest mare ascet, iar odată chiar m-a întrebat stareţul dacă vreau să mergem să-l cunoaştem, dar eu am preferat să spun: „Nu”.

– Dar de ce, Părinte?

– Pentru că eu ştiam ruseşte, iar stareţul nu ştia, şi nu m-aş fi simţit bine ca eu să vorbesc, iar el să asculte.

Însă îl cunoşteam bine pe stareţul Sofronie. Acesta venea regulat la noi, pentru că avea mare evlavie la stareţul Iosif*.

Refuzul Bătrânului Arsenie la propunerea stareţului său nu se consideră aici ca o neascultare, ci este o dovadă a adâncii lui smerite cugetări şi a discernământului său. Ca ucenic, nu se simţea bine ca el să vorbească, iar stareţul să asculte. Să luăm aminte şi noi la aceasta şi să-i urmăm exemplul.

* În cartea „Cuviosul Siluan”, Părintele Sofronie menționează că a cunoscut în timpul cât a stat în Sfântul Munte, șapte mari asceți. Unul dintre aceștia, precum ne încredințează ieromonahul Zaharia de la Essex, a fost Bătrânul Iosif.

 

Sursa: Monahul Iosif Dionisiatul, Bătrânul Arsenie Pustnicul. Împreună-nevoitorul Starețului Iosif Isihastul, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 62-63.

Abonează-te la newsletterul TRIADIKON!

Vei primi periodic ultimele postări importante: cuvinte duhovnicești, chipuri sfinte, interviuri, convertiri, minuni și multe altele.

Te poți dezabona în orice moment.

Distribuie:

Lasa un comentariu...