Deci primeşte, Preamilostivă Stăpînă Bună, ticăloasa mea rugăciune, ce se aduce ţie din gură netrebnică, ca ceea ce toate le ştii, şi mai ales neputinţa mea. Că eu prin tine scap ia bunătatea Fiului tău. Şi prin tine, Doamna mea, m-am abătut din calea ceea ce duce spre moarte. Pentru aceea şi faptele, şi mişcările mele cele din noapte şi din zi, cele cu lucrul şi cu cuvîntul, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, bine le ştii. Deci tu mă îndreptează, că pe tine te-am ales mijlocitoare către Hristos, Dumnezeul nostru. Tu mă miluieşte. Tu îmi ajută. Tu îmi fii mie îndemnătoare la tot lucrul bun, după voia Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Tu cunoşti, Preabună Stăpînă, că din tinereţile mele şi din înseşi braţele cele de maică spre tine m-am aruncat. Ţie m-am dat, deşi rău pe sine-mi m-am ocîrmuit Şi nu am ştiut altă scăpare, sau părtinire, sau sprijineală, sau către Dumnezeu mijlocitoare, fără numai pe tine.
Şi acum, Stăpîna mea, toate faptele mele cele necuvioase le arăt ţie. Miluieşte-mă şi şterge păcatele mele. Că tu cunoşti, Stăpîna mea de Dumnezeu Născătoare, că sînt ca o oaie pierdută şi ca un străin smerit, neavînd unde îmi pleca capul, fără numai la tine, Maica lui Hristos şi a Dumnezeului meu. Tu eşti, Stăpînă, ajutătoarea mea. Tu, curăţirea mea. Tu, acoperămîntul meu. Tu, chezăşuitoarea mea către Dumnezeu. Tu, tatăl meu. Tu, maica mea. Tu, povăţuitoarea mea. Intru tine îmi pun toată nădejdea mea.
Tu cunoşti sărăcia mea. Că pe altul nu am, fără numai pe tine şi pe Hristos Cel ce S-a născut dintru tine. Pentru aceasta, să nu te îngreţoşezi, nici să mă lepezi pe mine, Bună, nici să biruiască mulţimea răutăţilor mele bunătatea ta. Că ai noian de milostivire, ca ceea ce eşti Maică lui Dumnezeu cel Milostiv. Numai voieşte, şi eu m-am mîntuit. Nimenea nu se împotriveşte ţie, că eşti Maică a lui Iisus Hristos, Dumnezeului meu, Celui ce toate le-a făcut. Ştiu că multe sînt păcatele mele, şi nu sînt vrednic a căuta şi a vedea înălţimea cerului din mulţimea fărădelegilor mele; ci dacă tu vei căuta, nimenea nu va fi care opreşte.
Ajută-mi, Stăpînă de Dumnezeu Născătoare, mie, celui fără de îndrăzneală. Şi să nu mi se socotească îndrăzneala întru păcat, ci mai vîrtos iartă-mă şi dă-mi umilinţă. Dă-mi mie izvor de lacrimi. Dă-mi suspinare şi zdrobire de inimă, ca să plîng păcatele mele. Că eu sînt cela ce mai mult decît toată firea am nelegiuit înaintea Fiului tău şi Dumnezeu. Şi ştiu, Stăpîna mea, că fără de răspuns sînt, nevrednic de toată iubirea de oameni, ci vrednic de toată munca. Pentru aceasta, prin tine scap la mila Fiului tău, a Bunului meu Stăpîn şi Făcător.
Deci tu mă ocîrmuieşte şi mă învaţă, de Dumnezeu Născătoare. In dar cer mila ta cea bogată, miluieşte-mă precum voieşti. Să nu mă lepezi de la faţa ta. Să nu mă depărtezi de la acoperămîntul tău, nici să mă înstrăinezi de la milostivirea ta. Miluieşte-mă pe mine, cela ce îmi am spre tine toată nădejdea mea. Şi arată stăpînirea ta întru mine, Născătoare de Dumnezeu. Că, de mă vei mîntui pe mine, păcătosul, mare va fi mila ta, mare milostivirea ta, mare nepomenirea ta de rău, mare îndelungă-răbdarea ta; iară de vei milui pe cel vrednic, nici un lucru minunat nu va fi. Pentru aceea, mie mai vîrtos ajută-mi; spre mine mai vîrtos te milostiveşte, mie îmi întinde mina, celui ce zac jos, leneşului, trîndavului, nemulţumitorului, împietritului, neumilitului, jurătorului strîmb, grăitorului de rău, desfrînatului, hulitorului, ocărîtorului, clevetitorului, celui plin de toată fapta rea şi de cuvinte viclene şi de urîte gînduri, şi străin şi deşert de toată fapta bună, şi vrednic de toată munca şi pedeapsa.
Adevărat, Stăpîna mea Preasfîntă, de Dumnezeu Născătoare, milostiveşte-te spre mine, lipsitul şi ticălosul, şi fă cu mine milele tale cele bogate. Ca, fiind mîntuit, să laud pe Cel ce S-a întrupat din tine, Hristos Dumnezeul nostru. Şi pe tine să te măresc, Mîntuirea mea, Sprijinirea mea, Mîngîierea mea, Păzitoarea mea în toate zilele vieţii mele.
Ajută-mi mie, Sfîntă Stăpîna mea, ajută-mi. Intreiesc glasul: Ajută-mi. Şi mă învredniceşte în toate zilele vieţii mele să fac voia Fiului tău şi Dumnezeului meu, şi să mă tem de Dînsul, şi să-I slujesc cum se cade, şi aşa să mă săvîrşesc, Stăpîna mea de Dumnezeu Născătoare, şi de sfinţii îngeri să mă povăţuiesc la lăcaşurile Lui cele dumnezeieşti şi cu chip de lumină, prin solirea ta cea bine-primită. Că Lui I se cuvine toată slava, cinstea, şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, în vecii vecilor. Amin.
Sursa: Carte de rugaciuni: Apanthisma, Editura Sophia.