„Hai să vă spun un lucru! Nu vă supăraţi; banii pe care îi câştigaţi Duminica, să-i daţi la săraci! Că este mai mare milostenia decât ţinerea unei zile.
Aţi văzut voi când Mântuitorul a vindecat pe femeia cea gârbovă de optsprezece ani în sinagogă? Aţi văzut că vine mai-marele sinagogii şi cu râvna legii se făţărniceşte? Nu putea lovi pe Hristos cu cuvântul, că-i omora lumea, că lumea ţinea la Hristos. Auzi ce spune făţarnicul: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; în acestea veniţi să vă vindecaţi, dar nu în ziua sâmbetei! (Luca 13, 14). Mântuitorul nu l-a mai răbdat: Făţarnice! Căci una avea în inimă şi alta în gură. Acela-i făţarnic, care are una pe limbă şi alta în inimă.
Făţărnicia este mai rea decât toți dracii! Ai văzut că apostolii în ziua sâmbetei smulgeau spice şi mâncau şi câte minuni nu au făcut în ziua sâmbetei, ca să răstoarne părerea acelor sâmbătari, care voiau să-şi facă dreptate. Ce? Sâmbăta s-a făcut pentru om, nu omul pentru sâmbătă (Marcu 2, 27). Deci voi, dacă sunteţi forţaţi de împrejurări să lucraţi, lucraţi cinstit, corect şi să nu furaţi. Nu-i voie să furi nici de la stat, nici de la nimeni.”
Erau doi cizmari. Unul avea copii mulţi, femeie, tată şi mamă şi mergea la biserică în fiecare Duminică. Şi toate îi mergeau bine. Celălalt nu mergea la biserică, ci lucra şi Duminica, şi nu putea să se conducă nici pe sine. De aceea, invidiindu-l pe fratele său care îi era nesuferit, i-a zis cu mânie: „De unde şi cum te-ai îmbogăţit? Pentru că eu muncesc mai mult decât tine, şi cu toate acestea am sărăcit”. Însă fratele său, ca să-l facă pe el să meargă la biserică, i-a zis: „Iată, eu merg întotdeauna la biserică şi, mergând, aflu aur aruncat pe cale; şi de atunci, câte puţin, m-am îmbogăţit. Dacă vei vrea ca să mergem împreună, orice vom găsi vom împărţi în jumătate”. Iar acela, crezând, a început a merge după dânsul; şi, mergând el la biserică totdeauna, i-a binecuvântat Dumnezeu şi s-a îmbogăţit.
După un timp i-a zis bunul său frate: „Oare ştii, frate, cât de mult ţi-a folosit un cuvânt de îndemn pentru Dumnezeu şi averea ta? Să mă crezi pe mine că nimic n-am găsit pe cale, pentru că ţi se părea că eu după aur umblu. Dar pentru că Dumnezeu a zis: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte se vor adăuga vouă”, pentru aceea ţi-am vorbit ţie. Deci, chiar de am şi minţit, iată că n-am greşit, fiindcă tu te-ai îmbogăţit”.
Sursa: Cuvinte de la Sfinții Părinți, Editura Episcopiei Romanului, 1997, pp. 20-21.