O vorbă înţeleaptă spune că nu te căsătoreşti pentru a fi fericit, ci pentru a face fericit pe cel de lângă tine. Căsătoria este o cruce pentru că, odată încheiată, familia presupune o jertfă de sine a fiecăruia dintre cei doi soţi, în vederea armonizării relaţiei lor, cu scopul de a descoperi în căsnicie şi alături de celălalt, liniştea şi mântuirea. Or, din acest punct de vedere, căsnicia presupune renunţare reciprocă, jertfă de sine şi sacrificiu, în vederea dobândirii împlinirii reciproce. (Părintele Ioan C. Teşu, ”Familia creştină, şcoală a iubirii şi a desăvârşirii”, Ed. Doxologia, Iaşi, 2011, pag. 49)
Părintele Paisie Olaru spunea: „Cu ajutorul lui Dumnezeu să duceţi până la capăt crucea căsătoriei! E uşor a te însura, dar e greu a întemeia o familie. Uneori vin în viaţa de familie şi momente mai puţin plăcute. Să nu uitaţi de dragostea ce v-a unit, de prima întâlnire, de primul sărut. Să nu uitaţi să spuneţi şi astăzi soţiei sau soţului: eu te iubesc mai presus de măriri, de căderi, de cuvânt.”