IPS Hierotheos Vlachos: Învierea lui Hristos – taina credinței și a vieții noastre

În categoria: Cuvinte de Viață | 0

 

Fresca - Invierea Domnului

Cuvânt mângâietor al Mitropolitului Hierotheos Vlachos, despre feluritele sensuri ale Învierii lui Hristos și calea omului către lumina Învierii. Această pastorală a fost citită în bisericile din eparhia Nafpaktos şi Agios Vlasios în anul 2011. (I.V.)

Învierea lui Hristos, pe care o prăznuim cu atâta solemnitate după mai multe zile de post, pocăință și rugăciune, este taina centrală a credinței și a vieții noastre în Hristos. Fără învierea lui Hristos, ne aflăm sub stăpânirea morții, a păcatului, și a diavolului, fără a exista vreun remediu pentru viața noastră. De aceea, Apostolul Pavel spune: „Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră, sunteți încă în păcatele voastre” (1 Corinteni 15, 17). Prin Învierea Sa, Hristos ne-a dat harul pentru a învia sufletele noastre în viața aceasta, dar și trupurile noastre, la a doua Sa venire, așa cum mărturisim în simbolul de credință: „Aștept învierea morților, și viața veacului ce va să fie”.

De obicei, când cercetăm subiectul Învierii, din punctul de vedere al tipicului liturgic, vorbim despre întâia Înviere, adică Utrenia și Dumnezeiasca Liturghie, care au loc în seara de Paști, și despre a doua Înviere, adică Vecernia iubirii, ce are loc în însăși ziua Paștelui, mai exact, în după amiaza Duminicii Paștelui. Cu toate acestea, în Sfânta Scriptură, atunci când se menționează de prima și a doua Înviere, se face referire la credincioșii creștini și la viața duhovnicească. Caracteristic în acest sens este fragmentul Evanghelistului Ioan din Apocalipsă: „Fericit și sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi” (Apocalipsa 20, 6). Aceasta înseamnă că există o primă înviere, la care participă sfinții, dar și o a doua.

Pentru a vedea care este noima teologică a primei și a celei de-a doua învieri, trebuie să cercetăm mai întâi, ce este întâia moarte, și ce este cea de-a doua. Întâia moarte este despărțirea omului de Dumnezeu, Care este viața cea adevărată. A doua moarte este despărțirea definitivă a păcătoșilor de Dumnezeu, care va avea loc la A Doua Venire a lui Hristos. Astfel, întâia Înviere este împărtășirea omului cu Dumnezeu, atâta vreme cât omul trăiește în lumea aceasta în Biserică, iar a doua Înviere, este împărtășirea cu Dumnezeu la A Doua Sa Venire, atunci când va învia și trupul.

IPS Hierotheos Vlachos
IPS Hierotheos Vlachos

Așadar, întâia Înviere, ce are loc în Biserică, are o mare însemnătate cât timp omul trăiește în trup. Se face referire la „perioada de mii de ani”. Sfântul Evanghelist Ioan, în Apocalipsă, vorbește despre cei care nu s-au închinat fiarei și chipului ei, nici nu au primit semnul ei pe fruntea și mâna lor, și care, „au înviat și au împărățit cu Hristos mii de ani” (Apocalipsa 20, 4). Care este acea perioadă de mii de ani?

Sfântul Andrei din Cezareea arată că vremea de mii de ani este simbolică, ea este înțeleasă ca fiind intervalul de timp ce ține „de la venirea lui Hristos până la apariția lui antihrist”, adică perioada prezenței Bisericii în istorie. Cei ce cu adevărat trăiesc în Biserică, în Tainele și asceza ei, vor experia întâia Înviere, iar a doua Înviere va avea loc atunci când le vor fi înviate și trupurile, la A Doua Venire a lui Hristos.

Astfel, după Sfântul Andrei din Cezareea, există două adormiri și două învieri. Întâia moarte, este cea sufletească și trupească, care se trage din neascultarea poruncii lui Dumnezeu de către om, iar a doua moarte, este osânda veșnică. Prin extensie, întâia înviere este „întoarcerea din lucrările morții la viață”, ce are loc prin Botez, Mirungere și omorârea patimilor, iar a doua Înviere, este preschimbarea „trupurilor stricăcioase în trupuri nestricăcioase”.

Aceasta înseamnă că, atunci când trăim în Biserica Ortodoxă, în Tainele și asceza ei, participăm la întâia Înviere, care, așa cum scrie Antim Ierusalimiteanul, este „slava și harul lui Dumnezeu”, pe care îl primesc „sfinții încă din viața aceasta”. Pentru cei care trăiesc întâia Înviere, nu mai are putere „moartea ce de-a doua, adică îndepărtarea de Dumnezeu”.

Ioan Evanghelistul îl fericește pe cel ce are parte de Învierea cea dintâi în timpul vieții sale biologice. Acesta este sfânt: „Fericit și sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi”, deoarece, „pentru aceștia moartea cea de-a doua nu are putere”. Aceia care trăiesc întâia înviere, vor fi „preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu El mii de ani” (Apocalipsa 20, 6).

Iubiți fii și frați în Domnul, prin toată această strălucire în care prăznuim Învierea lui Hristos, Biserica vrea să ne încurajeze și să ne îndemne să trăim întâia Înviere încă de acum, adică eliberarea noastră de patimi, și viața Învierii lui Hristos să fie înlăuntrul inimilor noastre. Astfel, ne ferim de moartea păcatului ce lucrează în noi. În acest fel, trăim harul, dragostea, și pacea lui Hristos înlăuntru, iar această viață se răspândește în jurul nostru. Iar atunci va exista și nădejdea celei de-a doua Învieri, a veșnicei împărtășiri cu Hristos.

 

Sursa: Parembasis

Traducere de Andrei Pirea

Notă privind copyrightul

Abonează-te la newsletterul TRIADIKON!

Vei primi periodic ultimele postări importante: cuvinte duhovnicești, chipuri sfinte, interviuri, convertiri, minuni și multe altele.

Te poți dezabona în orice moment.

Distribuie:

Lasa un comentariu...