Ce să însemne citirea tuturor Evangheliilor în primele trei zile ale Săptămânii Patimilor?
Înseamnă repetarea diatei date nouă de către Domnul nostru Iisus Hristos.
Murind pentru noi, El le-a lăsat diată tuturor celor ce aveau să creadă într-însul – diată scrisă şi semnată cu sângele Său. Oricine vine la Domnul, intră cu El în legământ prin credinţă şi se îndatorează să împlinească diata lăsată de către El şi zugrăvită în Evanghelii.
Joia se săvârşesc „patimile”; vinerea ni se înfăţişează spre cinstire imaginea Domnului după pogorârea Lui de pe cruce.
Cel dintâi gând al oricărui om ce vine să sărute epitaful trebuie să fie gândul la legământul ce a fost întărit prin moartea Domnului.
Prin înfăţişarea Sa istovită şi prin rănile Sale, El aduce aminte fiecăruia dintre noi: „Oare vă amintiţi şi împliniţi diata Mea, pe care v-aţi îndatorat să o împliniţi când aţi intrat în legământ cu Mine?”.
Tocmai pentru a înnoi în amintirea fiecăruia dintre noi imaginea îndatoririlor pe care ni le-a lăsat cu limbă de moarte Domnul, ca să dea fiecărui creştin putinţa de a răspunde sincer înaintea epitafului: „Da, Doamne, îmi amintesc legământul Tău şi ştiu diata Ta”, Sfânta Biserică a rânduit să se citească înaintea pătimirilor Domnului toate Evangheliile.
Dar ce folos că ne aducem aminte şi ştim? Asta nu face decât să ne dea în vileag.
Să ne silim sufletul puţintel, doar-doar se va aprinde în el râvna de a aplica în practică ceea ce ştie.
Nu avem timp? Ba avem. Ne ajunge o clipă ca să îndreptăm totul. Iată ce avem de făcut: să ne verificăm viaţa după schema propusă, şi să spălăm cu lacrimi de pocăinţă tot ce vom găsi strâmb, luând hotărârea nestrămutată de a ne îndrepta în acele privinţe în care până atunci am fost neîndreptaţi.
Domnul, Care a pătimit pentru noi pe cruce, va primi hotărârea ca şi cum ar primi fapta, numai să fie sinceră şi să o însoţească hotărârea de a rămâne statornici în ea până la sfârşitul vieţii.
Să-L bucurăm măcar cu aceasta pe Domnul în zilele pomenirii pătimirilor Lui.
În Vechiul Testament a fost o vreme când în auzul a tot poporul se citeau cărţile Legii cu blesteme asupra celor nesupuşi şi binecuvântări asupra celor supuşi, şi tot poporul răspundea: toate câte a zis Domnul, vom face şi vom asculta.
Iată că Domnul, de pe cruce, ne repetă chiar El legământul Său: să deschidem urechile inimii, să ne alcătuim după dreptarul Scripturii simţămintele şi dispoziţiile sufleteşti, şi să zicem: „Vom păzi, Doamne, vom păzi tot ce ai poruncit, chiar dacă pentru asta vom fi batjocoriţi şi chiar osândiţi la moarte!..”.
Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, Editura Sophia/Editura Cartea Ortodoxă, București, 2007, p. 52-53.