fbpx

Învățături mântuitoare despre smerenia cea curățitoare de patimi

Din scrisorile Cuviosului Nikon Vorobiov:

Olgăi C.

Nu știu cum s-a făcut că țineți seama de părerea mea într-o problemă ca schimbarea domiciliului. Sunteți absolut liberă să fiți ori să nu fiți de acord cu părerea mea. Nu pretind deloc să-mi împliniți sfatul. Sfatul e sfat, nu e poruncă.

Voi încerca să vă explic de ce cred eu că e mai de folos pentru dumneavoastră să rămâneți o vreme acolo.

Toate eforturile celui care vrea să trăiască duhovnicește trebuie să fie îndreptate spre dobândirea smereniei. Fără această calitate, toate nevoințele, chiar și cele mai mari, sunt nu numai neroditoare, ci chiar pierzătoare.

Începătorii nu văd și nu pot să vadă asta. Dintr-un copac mare e luminată de soare o rămurică, și omul crede că totul e deja luminat, iar de fapt tot copacul se află în stăpânirea întunericului și stăpânitorului întunericului (exemplul îi aparține Sfântului Macarie cel Mare).

Trebuie să preferăm acele condiții exterioare care ne arată mereu întunericul nostru, deplina noastră stricăciune, care e mult mai mare decât cred de obicei nu numai oamenii lumești, ci și cei – așa-numiți – duhovnicești.

Trebuie să ne cunoaștem până la capăt – să ne cunoaștem nu numai stricăciunea, ci și neputința de a ne-o îndrepta singuri. Numai atunci omul se va lipi din tot sufletul de Mântuitorul, numai atunci va striga către El ca Apostolul Petru când se îneca.

Atunci va înceta și să-i osândească pe ceilalți și va răbda cu dragoste toate neajunsurile lor; atunci va înceta să cârtească când e jignit, clevetit, răstignit, și va spune sincer: Cele vrednice de faptele mele primesc!

Potrivit judecății lui Dumnezeu, toți păcătoșii trebuie să rabde anumite suferințe, ca pe niște urmări ale păcatului. Dacă Domnul Iisus Hristos a pătimit greu pentru păcatele noastre, oare noi nu trebuie să suferim? Dacă mirele suferă, se cuvine miresei să dănțuiască și să se veselească? (tot un exemplu al Sfântului Macarie cel Mare).

Cuv. Nikon Vorobiov

Toți ai casei (și în cazul dumneavoastră) nu au mari rețineri atunci când comunică unii cu alții, și întotdeauna își arată unii altora neajunsurile și greșelile – și nu numai că le arată, ci și mustră ș.a.m.d.

Dacă ne călăuzim după principiul arătat mai sus, trebuie să prețuim extrem de mult această școală, să le mulțumim celor ce ne învață fără plată, să nu cârtim, ci să ne cunoaștem pe noi înșine și prin asta să învățăm smerenia.

Dacă veți locui altundeva, singură, nimeni nu vă va face supărare, nimeni nu vă va arăta ce neajunsuri aveți, nimeni nu vi le va da în vileag, ci mai des veți fi lingușită și lăudată, ceea ce vă va dăuna.

Altfel spus, are loc același lucru ca în mănăstirile bune din trecut, unde nu era îngăduită sihăstria până când nevoitorul, trăind în mijlocul celorlalți, nu își cunoștea propria neputință, până când nu se smerea și nu învăța să-și ierte aproapele și să alerge întotdeauna la Domnul.

Pe urmă, în nici un caz nu trebuie să plecați învrăjbită sau învinuindu-vă colocatarii, ci trebuie să dați vina pe dumneavoastră, spunându-vă cu toată sinceritatea că sunteți incapabilă să trăiți cu ceilalți din pricina marii dumneavoastră trufii, nerăbdări, din pricină că dați vina pe ceilalți ș.a.m.d.

Iar dumneavoastră sunteți foarte departe de aceasta: tot timpul dați vina pe ceilalți, iar pe dumneavoastră doar după aceea și doar puțin.

Mi-au plăcut acele locuri din scrisoare în care vorbiți despre propriile neajunsuri. Astfel, cunoscându-le în dumneavoastră înșivă, să și învățați smerenia!

Fără această însușire sufletească nu veți afla nici liniștea, nici sporire duhovnicească, nici rugăciune corectă – adică nimic bun.

Nu degeaba Domnul ne cheamă să învățăm de la El Însuși smerenia ca pe cea mai importantă, cea mai necesară însușire a sufletului.

Dumnezeu cel mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har, și doar cu mâna smereniei poate omul primi darurile dumnezeiești (Sfântul Isaac Sirul) fără să se vatăme.

Că vă e greu vă cred, și vă compătimesc, dar cele subliniate mai sus trebuie să vă arate care-i treaba.

Să fiți sănătoasă! Domnul să vă ajute și să vă lumineze!

 

Sf. Nikon

Olgăi C.

Ați reușit să mai citiți vreuna din cărțile lui Ignatie Briancianinov? Fără el nu-i putem înțelege pe vechii Părinți și – principalul – este aproape imposibil să-i aplicăm în viața noastră.

Toți vor afla aceasta din propria experiență amară, dacă vor merge pe calea cu adevărat creștinească, nu pe cea a visărilor.

Toate formele nevoinței trebuie să-l ducă pe om la smerenie adâncă. Dacă nu-l duc, înseamnă că el a ales o cale greșită.

La începutul căii, nevoitorul trebuie să aleagă (dacă depinde de el) viața în mijlocul oamenilor și să fie supus din partea lor ispitelor de tot felul, iar prin asta să-și cunoască neputințele și să se smerească.

Pe urmă (iar în parte odată cu asta) omul își va cunoaște și căderea sa, iar prin luarea-aminte la sine și prin necontenita silire de sine învață să făptuiască, să vorbească, să gândească, să simtă evanghelic.

În toate împrejurările trebuie neapărat să ne silim la rugăciunea neîncetată sau măcar cât mai deasă, prin care se cer și iertarea păcatelor, și ajutorul în lupta cu păcatul care trăiește în noi.

Singurătatea adoarme patimile și păcatele, îl amăgește pe om, diavolul se depărtează de la el, îi creează iluzia că a învins aproape toate patimile, iar pe urmă, într-un moment care îi convine și pe care îl aranjează el, îl aruncă pe om în adâncul căderilor, din care mulți nu sunt în stare să mai iasă.

Să țineți minte că în orice împrejurare, în orice condiții exterioare și lăuntrice, scopul se atinge prin multe necazuri, prin răbdare, prin silință, prin strecurarea anevoioasă pe ușa îngustă, pe calea strâmtă!

Cale ușoară nu-i! Gândul că în alte împrejurări exterioare va fi ușor este mincinos, e de la cel viclean.

Întru răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre.

(Sursa: Cuviosul Nikon Vorobiov, Scrisori despre viața duhovnicească. Cum să trăim în ziua de astăzi, Editura Sophia, 2015, pp. 99-100)

Se va prelua cu precizarea sursei și link către această pagină.

Donează pentru
Asociația Triadikon

Suntem o organizaţie non-guvernamentală, non-profit, cu beneficiu public, al cărei scop este sprijinirea materială și duhovnicească a persoanelor aflate în nevoi, publicarea de cărți, articole, materiale video, organizarea de conferințe și expoziții, pelerinaje, implicarea în activități de educație a tinerilor.

Vom folosi gestul tău filantropic pentru a continua acest proiect, a-l dezvolta și a bucura cât mai multe suflete de vestea cea bună adusă în lume de Domnul nostru Iisus Hristos!

Numele donatorilor vor fi pomenite în Sfântul Munte Athos la Sfânta Liturghie.

Transfer bancar:

Beneficiar: Asociația Triadikon

Cod fiscal: RO38581032

Cont LEI: RO69 BTRL RONCRT 0400844901

Cont EURO: RO19 BTRL EURCRT 0400844901

Cont DOLARI: RO23 BTRL USDCRT 0400844901

Cod SWIFT: BTRLRO22

Banca: Banca Transilvania S.A.

Paypal/Card bancar fără cont Paypal:

Domnul să vă răsplătească jertfa!

Facebook
WhatsApp
Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *