Părintele Ghelasie a văzut pentru prima dată lumina zilei pe ţărmurile Asiei Mici.
S-a născut în 1902, iar până la cumplita prigoană din 1922 s-a hrănit din spiritualitatea şi tradiţia plină de evlavie a Asiei Mici.
De mic a mers la bisericile din insulele apropiate, iar atunci când se întorcea acasă îşi întreba mama:
– Mamă, cine este femeia aceea din biserică care ţine un copil în braţe?
– Este Stăpâna Născătoare de Dumnezeu cu Domnul Hristos, îi răspundea ea cu dragoste.
Încă din copilărie părintele Ghelasie a simţit în mod vădit ocrotirea şi povăţuirea Maicii lui Dumnezeu.
La vârsta de 15 ani s-a înrolat de bună voie în armata aliaţilor, plin fiind de râvnă pentru Grecia mare.
Atunci, în urma unui naufragiu în Marea Mediterană, a fost salvat în chip minunat cu ajutorul Maicii Domnului şi al Sfântului Nicolae, petrecând trei zile şi trei nopţi în largul mării.
Mai târziu, după catastrofa din Asia Mică, s-a stabilit în Mitilene, unde a avut ca mângâiere icoana Maicii Domnului din Aghiasos.
Făgăduinţele pe care bătrânul Ghelasie le făcuse Maicii Domnului ca marinar şi pescar avea să le împlinească mai târziu, ca monah, arătându-şi astfel mulţumirea şi recunoştinţa pentru ajutorul ei.
„În 1928, povesteşte bătrânul, călătoream cu corabia în apropiere de Tinos. Vremea era frumoasă iar corabia fugea cu opt mile pe oră.
– Măi Andonis, îi spun fratelui meu, vreau să ne închinăm Maicii Domnului. Însă el refuză.
– Vreme ca asta nu mai găsim. Dimineaţă o să fim în Pireu, spuse el.
Ce puteam să spun? Andonis era mai mare. Aşa că mi-am făcut datoria pe punte până ce am ajuns la 300-400 de metri distanţă de port.
Atunci, dintr-odată, vântul se opri. Marea se făcuse ca uleiul în jurul bărcii noastre. Am întins toate pânzele. Ce ciudăţenie! Acea linişte pe mare era doar la noi. Puţin mai departe vuia vântul. A fost, se pare, mijlocirea Maicii Domnului, ca să răspundă dorinţei mele.
– Hai să-ţi faci damblaua, spuse Andonis.
Era Paştele. Am mers să ne închinăm. Acolo am auzit pentru prima dată cântarea «Îngerul a strigat»”.
Mai târziu, Maica Domnului l-a chemat pe părintele Ghelasie din corabia lui în Grădina ei (n. red.: Sfântul Munte Athos).
„Într-o noapte, în somn, povesteşte părintele, am văzut norod mult adunat pentru a o primi pe Împărăteasă. În depărtare am văzut cai ce alergau trăgând o trăsura din aur. În trăsură, şezând, era Împărăteasa cu mulţime de însoţitori şi ofiţeri.
Dintr-odată, cineva m-a apucat şi m-a tras în trăsură, în partea din spate.
În scurt timp, am ajuns la o cetate cu turnuri şi cu un palat strălucitor. Acolo Împărăteasa coborî din trăsură.
Totuşi, nu am avut destul timp ca să o văd bine. Am putut să-i văd doar o parte a feţei în timp ce urca treptele palatului.
Când m-am trezit, am ieşit afară şi am mers la cafenea, unde se aflau şi alţi marinari. Ne aflam în port cu corabia încărcată. Mintea îmi stătea doar la frumuseţea Împărătesei.
Puțin mai târziu, am întâlnit un monah de la Schitul Sfânta Ana. I-am povestit visul, iar acela mi-a spus că Maica Domnului mă cheamă în Sfântul Munte ca să-i urmez cu credinţă.
Pentru o clipă inima mi se opri, dar în cele din urmă birui dragostea Împărătesei.
În aceeaşi zi, precum apostolii, mi-am lăsat corabia cea plină, fratele şi părinţii şi am pornit spre Sfântul Munte. Capătul călătoriei mele a fost Mănăstirea Grigoriou.
Ajuns acolo, am intrat în biserica mare ca să mă închin. Chiar atunci era Dumnezeiasca Liturghie. Când am intrat, în icoana Maicii Domnului de la iconostas am recunoscut-o pe Împărăteasa din visul meu. M-am repezit să o sărut, când, diaconul Theodor, care slujea atunci, mi-a spus:
– Copilul meu, s-au pierdut toate icoanele Maicii Domnului din biserică şi ai venit să te închini la iconostas?
Dar de unde să ştie el ce era în inima mea…”.
Sursa: VimaOrthodoxias.gr
Traducere de Andrei Pirea