Părintele Dimitrie Gagastathis s-a născut în anul 1902, în satul Platanos de lângă Trikala, unde, după mărturiile celor care l-au cunoscut, timp de 42 de ani a păstorit turma lui Hristos cu multă smerenie şi dragoste, jertfindu-se neîncetat pentru Dumnezeu și semeni.

Cu toate că a fost căsătorit şi a avut mulţi copii, Părintele Dimitrie își petrecea zilele și nopțile cufundat în Dumnezeu, în post și privegheri, punând neîncetat în lucrare virtutea milosteniei, purtând de grijă fiilor săi duhovnicești, suferind necazuri de la oameni și de la draci, și răbdând cu mulțumire bolile trupului, care spre sfârșitul vieții îi provocau suferinte din ce în ce mai mari.
Împodobit cu multe harisme, Părintele Dimitrie a adormit în Domnul la 29 ianuarie 1975. Să avem parte de rugăciunile lui! (Triadikon)
O mărturie consemnată de fericitul Părinte Dimitrie Gagastathis:
Pe 30 Decembrie 1967, într-o zi de sâmbătă, pe la ora trei după masa, am plecat la Meteore pentru a mă închina şi pentru folos sufletesc. În acea duminică am liturghisit la Sfânta Mănăstire a Schimbării la Faţă, iar luni am slujit privegherea de noapte la Sfântul Ştefan. Binecuvântarea Domnului, slavă lui Dumnezeu!
După ce, cu mila lui Dumnezeu, m-am întors în satul meu, am fost înştiinţat că trebuie să merg de îndată să împărtăşesc o bătrână de aproape 85 de ani, care de multă vreme era ţintuită la pat, pe nume Zoe Antonia Gagastathis.
Am mers şi, cu greu s-a împărtăşit cu Preacuratele Taine. Apoi, imediat după ce am împărtăşit-o, a început să strige: „Mă arde împărtăşania, este foc, daţi-mi apă să beau, mă arde! Mă arde pe dinăuntru!”
Biata femeie, în decursul celor câteva ore pe care le-a mai trăit a strigat fără încetare. Apoi şi-a dat sufletul.
Aceasta a fost o minune, pentru că femeia a avut timp să se spovedească, însă avea o fire uşuratică. Avea dracul grăirii de rău (al clevetirii). Oriunde mergea, spunea lucruri urâte despre copiii şi nora ei, dar şi despre alţii. Tot timpul vorbea de rău şi nu se oprea deloc. De toţi se smintea, şi nu se simțea mulţumită de nimeni.
Avea şi dracul lăcomiei pântecelui. Până în clipa morţii a vorbit fără încetare, de aceea Dumnezeu i-a arătat această minune. S-a împărtăşit cu nevrednicie cu Preacuratele Taine şi striga că o arde Dumnezeiasca Împărtăşanie.
Chiar şi după moartea ei, gura i-a rămas deschisă, ca şi cum ar fi vrut să mai vorbească încă.

Această întâmplare am scris-o din datoria de preot şi paroh al acestui sat, ca să se păstreze în scris şi să fie citită şi de alţii. Spre cunoaştere şi cumpătare, ca să ne îngrădim pe noi înşine, ca să avem dragoste faţă de copiii noştri şi faţă de toată lumea, şi ca să ne mărturisim. Trebuie să ţinem îndemnurile părintelui nostru duhovnicesc. Căci şi această femeie, deşi s-a spovedit de multe ori, asculta cuvintele duhovnicului fără să le împlinească.
Dumnezeu vrea de la noi mărturisire curată şi împlinirea poruncilor Lui, ca să nu pătimim şi noi precum bătrâna aceasta şi să ne osândim veşnic.
Sursa: Pr. Dimitrie Gagastathis, Viaţa, Minunile, Îndemnuri şi Epistole, Editura Ορθόδοξος Κυψέλη, Thessalonic, 1975, pp. 107-108.
Traducere de Andrei Pirea