Arhimandritul Alexandros Velanidiatul, blândul egumen

În categoria: Chipuri Sfinte, Diverse | 0
Arhimandritul Alexandros Velanidiatul
Arhimandritul Alexandros Velanidiatul

În lume, numele său era Panayotis Ioannis Theofilopoulos. S-a născut în 1914, în satul Arfara din Kalamata, de unde îşi trag obârşia mai multi părinţi aghioriţi, într-o familie numeroasă cu părinţi evlavioşi. Pentru o perioadă a lucrat ca brutar. Deşi absolvise doar şcoala primară, studia încontinuu reuşind să dobândească multe cunoştinţe, astfel încât purta cu uşurinţă discuţii cu cei erudiţi.

Tânăr fiind, pleacă la Sfântul Munte pentru a se face monah. Aici primeşte tunderea în cinul călugăresc şi se nevoieşte câţiva ani. Se întoarce în locurile natale la Mănăstirea Izvorul Tămăduirii – Velanidia, unde, în 1946, primeşte schima cea mare. În anul următor, este hirotonit diacon şi preot de către Mitropolitul Hrisostom Daskalakis (†1961) din Messinia.

Pentru smerenia, evlavia, onestitatea, blândeţea, şi pentru întreaga sa viaţă duhovnicească, a fost aşezat egumen al Mănăstirii Velanidia (1947-1966). În perioada în care a fost egumen al mănăstirii, din obştea sa au făcut parte părintele Ioil Ghiannakopoulos (†1966), Efsevie Theriakis (†1992), mitropolitul de mai târziu al Nikopolei – Meletie (n.ed. adormit în Domnul pe 21 Iunie 2012), şi alţii. După bombardarea mănăstirii de către germani, în 1943, s-au depus eforturi supraomeneşti pentru reconstruirea aşezământului distrus.

Multe suflete din Kalamata şi din satele din împrejurimi veneau la mănăstire ca să se spovedească şi să ia alinare din bunătatea părintelui. Adormirea în Domnul a fost una neaşteptată: şi-a dat sufletul în primele ore ale dimineţii zilei de 26 Mai 1966, pe când se pregătea să meargă la biserica Sfântul Fanurie pentru a săvârşi jertfa cea fără de sânge. Moartea sa pe mulţi i-a întristat. La slujba înmormântării s-au adunat mulţime de oameni. A fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Velanidia, pe care a iubit-o nespus de mult şi pentru care s-a ostenit.

Mănăstirea Izvorul Tămăduirii - Velanidia
Sfânta Mănăstire Izvorul Tămăduirii – Velanidia, din regiunea Messinia

Cei ce au scris despre el vorbesc cu emoţie şi dragoste despre scurta sa viaţă şi despre lucrarea sa bogata. Evlavia lui, spun aceştia, era una profundă. Avea un devotament exemplar faţă de slujirea sa. Râvna şi curajul său l-au făcut sa fie iubit şi cinstit de către toţi. Era, scriu aceştia, un neobosit nevoitor duhovnicesc, cu un suflet cuvios, cu viaţă sfântă, cu bunătate şi nobleţe. Cu toate că era cunoscut de foarte mulţi oameni, remarcându-se prin integritatea firii sale şi prin sfinţenia întregii sale vieţi, trăia foarte discret, într-o smerenie vrednică de urmat. Au existat, desigur, aşa cum vedem mereu, şi unii care l-au pizmuit.

Noi nu l-am cunoscut pe acest părinte, însă credem că cel care a scris cuvintele de mai jos adevăr grăieşte, şi nu greşeşte deloc atunci când spune: „Cu rarele tale virtuți, cu adânca cunoaştere a cinstitei tale vrednicii, cu deplina înţelegere a răspunderii tale duhovniceşti şi, mai cu seamă, departe de orice cunoaştere ipocrită sau manifestare vicleană a întunecatelor năzuinţe, ai reuşit să câștigi recunoştinţa fără margini a întregii societăţi, să dai naştere unei uriaşe curgeri de închinători evlavioşi spre Sfânta Mănăstire, cea care s-a făcut vrednică să te aibă egumen până la cea din urmă-ţi suflare…”.

 

Surse: 

G. Koivela, Φωτισμένοι Διδάχοι, Μορφές της Μεσσηνίας, Kalamata, 2008, pp. 83-88.

Monahul Moise Aghioritul, Μέγα Γεροντικό εναρέτων αγιορειτών του εικοστού αιώνος, vol. al 2-lea, 1956-1983, ediţia I, Editura Migdonia, 2011.

Traducere de Andrei Pirea

Notă privind copyrightul

Abonează-te la newsletterul TRIADIKON!

Vei primi periodic ultimele postări importante: cuvinte duhovnicești, chipuri sfinte, interviuri, convertiri, minuni și multe altele.

Te poți dezabona în orice moment.

Distribuie:

Lasa un comentariu...