După obișnuitul început se zice:
Condacul 1:
Veniți, ucenicii lui Hristos, să îl lăudăm pe ucenicul Sfântului Nichifor cel lepros, pe cel care împreună cu dascălul său împarte daruri bogate celor credincioși, și să îi cântăm: Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.
Icosul 1:
Sfinte Evmenie, tu I‑ai mulțumit Domnului că a îngăduit să fii răstignit pe greaua cruce a leprei, zicând: „Doamne, mare dar mi‑ai dat! Îți mulțumesc că mi‑ai dat o cruce atât de grea. Voi avea o părtășie mai mare la pătimirile Tale, dar și o mai mare părtășie la Învierea Ta.” Iar noi, având sufletele atinse de lepra păcatului, te rugăm să ne vindeci de bolile noastre și îți aducem aceste laude:
Bucură‑te, adeverire a Învierii lui Hristos, Cel Ce a biruit moartea;
Bucură‑te, sfinte, că ai primit fără să cârtești lepra și ai lăudat febra;
Bucură‑te, că prin mucenicia bolii de mari harisme te‑ai învrednicit;
Bucură‑te, rază de soare, care sufletele noastre amorțite le‑ai încălzit;
Bucură‑te, că ai primit un dar de mare preț de la Sfântul Antim din Hios;
Bucură‑te, că ai primit binecuvântările Sfântului Nichifor cel lepros;
Bucură‑te, că rugându‑se în lumină, ridicat de la pământ, l‑ai văzut;
Bucură‑te, urmaș al cuvioșilor care de la calea nevoinței au străbătut;
Bucură‑te, că icoanele sfinților le‑ai pictat și viețile lor le‑ai urmat;
Bucură‑te, că de multe ori în chip minunat aceștia te‑au cercetat;
Bucură‑te, că nevoințele tale Domnul Hristos înmulțit le răsplătea;
Bucură‑te, că și Sfântul Porfirie a dat mărturie despre sfințenia ta;
Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.
Condacul al 2‑lea:
Ai auzit încă din copilăria ta glasul Maicii Domnului, care ți‑a descoperit calea slujirii lui Hristos, spunându‑ți: „Într‑o zi tu vei deveni preot” și cuvintele ei s‑au împlinit. Iar tu, trăind ca un fiu duhovnicesc al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ai cântat fără încetare: Aliluia.
Icosul al 2‑lea:
Râvnind să trăiești sub acoperământul Maicii Domnului, ai auzit dulcele ei glas făgăduindu‑ți: „Copilul meu, să nu‑ți fie teamă și eu nu te voi lăsa să te pierzi.” Și ea te‑a călăuzit în toți anii vieții tale, purtându‑ți de grijă mai ales atunci când ai pătimit din pricina atacurilor diavolești. Iar noi, întărindu‑ne în credință, te lăudăm cu inimă smerită:
Bucură‑te, rudenie duhovnicească a creștinilor care te cinstesc;
Bucură‑te, că prin mijlocirile tale sufletele tulburate se liniștesc;
Bucură‑te, că încă din copilăria ta ai fost vas ales al rugăciunii;
Bucură‑te, cel ce ai ales jugul postirii aspre și al nevoinței;
Bucură‑te, că lumina cerească ți‑a deschis drumul spre călugărie;
Bucură‑te, că ai îmbrăcat haina monahală, jertfindu‑te cu bucurie;
Bucură‑te, cel ce ai purtat fără cârtire boala leprei și te‑ai sfințit;
Bucură‑te, că și după tămăduirea ta pe mulți bolnavi i‑ai îngrijit;
Bucură‑te, că Maica Domnului ca pe un slujitor ales te‑a îmbrățișat;
Bucură‑te, că sufletul cu povețele Sfinților Părinți ți l‑ai îndestulat;
Bucură‑te, că în multe pelerinaje binecuvântări cerești ai primit;
Bucură‑te, că pe pelerinii care au venit la biserica ta i‑ai răsplătit;
Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.
Condacul al 3‑lea:
Fiind tu ispitit de duhul mâhnirii, ți s‑a arătat Sfântul Nichifor, povățuitorul tău, mângâindu‑te și zicându‑ți: „Nu te necăji și nu plânge.” Și noi, Sfinte Evmenie, vrem să știm că ești lângă noi în vremea ispitelor, ca să nu fim biruiți de atacurile puterilor întunericului, ci să cântăm fără teamă: Aliluia.
Icosul al 3‑lea:
Când la mormântul tău tânăra care urla din pricina demonilor ți-a auzit în chip minunat glasul, atunci părintele Mihail i‑a spus: „Nu te teme, copila mea, te vei face bine”. Tu ai izbăvit‑o de legăturile întunericului și ea ți‑a adus împreună cu părinții ei mulțumire din preaplinul inimii, iar noi îți cântăm:
Bucură‑te, că la mormântul tău tămăduirile se înmulțesc;
Bucură‑te, că minunile tale în toată lumea se propovăduiesc;
Bucură‑te, că Maica Domnului de duhul necurat te‑a izbăvit;
Bucură‑te, că pentru răbdarea mucenicească ai fost răsplătit;
Bucură‑te, noule Gherasim, pentru harul alungării demonilor;
Bucură‑te, primăvară, care odihnești sufletele suferinzilor;
Bucură‑te, că frica de puterile întunericului nu te‑a biruit;
Bucură‑te, că darul izgonirii duhurilor necurate l‑ai primit;
Bucură‑te, că asemenea Sfântului Vasile de la Ostrog ai lucrat;
Bucură‑te, că pe mulți bolnavi cu mințile rătăcite i-ai vindecat;
Bucură‑te, că i‑ai ferit de ispita de a‑și pune capăt zilelor;
Bucură‑te, că și noi mărturisim că ești grabnic tămăduitor;
Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.
Condacul al 4‑lea:
„Bolnavul se va face bine în chip minunat. O minune se va întâmpla. Puterea lui Dumnezeu îl va face bine”, ai spus despre bărbatul care, având o tumoare la cap, era în primejdie de moarte, și după o operație grea s‑a tămăduit. Și Domnului I‑a mulțumit din toată inima, zicând lauda: Aliluia.
Icosul al 4‑lea:
După adormirea ta te-ai arătat în chip minunat mamei căreia doctorii îi spuseseră că trebuie să-și avorteze pruncul, pentru că bănuiau că acesta avea hidrocefalie. Dar tu i‑ai zis că va naște un băiat sănătos și i‑ai cerut să îl boteze cu numele tău. Iar mai apoi ea, când doctorii erau uimiți de minunea nașterii pruncului său, ți‑a adus mulțumire, de care lucru minunându-ne îți zicem:
Bucură‑te, că pe mulți muribunzi despre care doctorii spuneau că nu se pot vindeca i-ai tămăduit;
Bucură‑te, că prin rugăciunile tale tânărul care vreme de cinci luni a stat în comă și‑a revenit;
Bucură‑te, că bolnavii care se roagă ție se întăresc în credință și primesc mângâiere cerească;
Bucură‑te, că ne înveți să prețuim mai mult sănătatea sufletească decât sănătatea trupească;
Bucură‑te, că pe cei aflați pe patul de moarte de frica pierzătoare de suflet i‑ai izbăvit;
Bucură‑te, cel ce te‑ai rugat pentru cei aflați în comă și cu Sfintele Taine i‑ai împărtășit;
Bucură‑te, că băiatul care avea probleme de auz a visat că la mormântul tău l‑ai chemat;
Bucură‑te, că după ce a fost uns cu ulei de la candela ta s‑a întors în satul său vindecat;
Bucură‑te, că pe doctorul care s‑a lepădat de legăturile cu masonii de cancer l‑ai lecuit;
Bucură‑te, că spre folosul multora vestea despre această întâmplare s‑a răspândit;
Bucură‑te, că aducând celor suferinzi alinare și mângâiere în vise și vedenii te‑ai arătat;
Bucură‑te, că în chip minunat de sfinții doctori fără de arginți la stomac ai fost operat;
Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.
Condacul al 5‑lea:
Când a venit la tine tânăra care voia să te întrebe dacă e voia lui Dumnezeu să pornească pe calea monahală, i‑ai răspuns mai înainte ca ea să apuce să îți spună ce o frământa: „Ceea ce ai în gând, să pui în faptă” și ea te‑a ascultat. Tot așa ajută‑ne și pe noi, sfinte, să cunoaștem și să facem voia lui Dumnezeu și să Îl mărturisim prin viața noastră, cântând: Aliluia.
Icosul al 5‑lea:
Femeia care venise în Creta la pomenirea ta a auzit blânda ta mustrare: „De ce nu ai încredere în mine? Oare nu îți dau eu de fiecare dată mai mult decât ceri?”, dar având puțină credință nu te‑a ascultat, căci a oprit o parte din banii pe care i‑ai cerut să îi lase la biserică. Tu ajută‑ne pe noi, sfinte, să ne încredințăm întru totul voii lui Dumnezeu, ca să îți aducem cântări de mulțumire:
Bucură‑te, cel ce alungi de la noi duhul neascultării și al necredinței;
Bucură‑te, că pentru rugăciunile tale învățăm să ascultăm glasul conștiinței;
Bucură‑te, cel ce vrei să părăsim slăbiciunile și desfătările lumești;
Bucură‑te, că nu doar de păcatele mari, ci și de păcatele mici ne ferești;
Bucură‑te, că în vreme de ispită prezența ta nevăzută o mărturisim;
Bucură‑te, că asemenea ucenicilor tăi ocrotirea ta cerească o dobândim;
Bucură‑te, că prin râsul tău binecuvântat înseninai sufletele pelerinilor;
Bucură‑te, că îi încurajai pe cei care simțeau că sunt la capătul puterilor;
Bucură‑te, cel ce risipești nehotărârea din mințile noastre încețoșate;
Bucură‑te, că alungi nedumeririle, ca să luăm hotărâri binecuvântate;
Bucură‑te, cel ce te scârbești de patimile noastre, dar pe noi ne iubești;
Bucură‑te, că în viața duhovnicească nu cu asprime, ci cu blândețe ne crești;
Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.
Condacul al 6‑lea:
I‑ai văzut odată în chip minunat pe sfinții doctori fără de arginți cerându-I lui Dumnezeu să te pedepsească pentru o anumită greșeală, dar L‑ai văzut și pe Hristos privind spre tine cu o privire blândă și L‑ai auzit răspunzându‑le: „Nu, nu‑l pedepsesc. Ceea ce Îmi cereți nu pot să fac.” Iar tu, cunoscând iubirea Lui și pocăindu-te, ai cântat cu smerenie: Aliluia.
Icosul al 6‑lea:
Voind tu ca Dumnezeu să îți descopere dacă ești vrednic de slujirea preoțească, ai visat că El te‑a pus paznic la o biserică strălucitoare, zicându‑ți: „Pe câți îi vei lăsa să intre, vor intra în ea și pe câți îi vei opri, vor rămâne pe din afară.” Știind aceasta, noi ne temem ca nu cumva să ne rătăcim pe drumul care duce spre împărăția cerurilor și de aceea te rugăm să mijlocești pentru noi, ca să ne ridicăm din fiecare cădere și să te lăudăm cu recunoștință, zicând:
Bucură‑te, că Domnul a dat mărturie despre harul pe care ți l‑a dat;
Bucură‑te, liman la care credincioșii deznădăjduiți au alergat;
Bucură‑te, că la sfântul jertfelnic mulțime de nume ai pomenit;
Bucură‑te, părinte, care rănile sufletelor bolnave le‑ai oblojit;
Bucură‑te, cel ce ai primit smerit mustrarea sfinților spre îndreptare;
Bucură‑te, că pentru pocăința ta Hristos a îndulcit lacrimile tale amare;
Bucură‑te, cel ce i‑ai primit la tine pe păcătoși, dar pe farisei i‑ai lepădat;
Bucură‑te, cel ce prin pilda vieții tale pe oamenii fățarnici i‑ai mustrat;
Bucură‑te, doctorie, care întărești sufletele slăbite în credință;
Bucură‑te, că pe cei care fac păcate împotriva firii îi chemi la pocăință;
Bucură‑te, că mulți păcătoși pentru care te‑ai rugat s‑au pocăit;
Bucură‑te, că pentru lacrimile tale mulțime de suflete s‑au mântuit;
Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.
Condacul al 7‑lea:
„Hristoase al meu, vreau să îi mântuiești pe toți oamenii. Vreau să îi mântuiești și pe toți catolicii, pe toți protestanții, pe toți musulmanii, pe toți cei de alte credințe, ba chiar și pe cei necredincioși”, s‑a rugat Ție, Doamne, Sfântul Evmenie, iar noi, uimindu‑ne de curajul, de iubirea și de râvna sa, Îți aducem cântarea: Aliluia.
Icosul al 7‑lea:
Când ai călătorit la Constantinopol i‑ai binecuvântat nu numai pe cei care erau creștini în ascuns, ci și pe musulmani, rugându‑te pentru venirea lor la Hristos. Știm că ai spus: „Nu poți ști niciodată ce se poate întâmpla mâine”, de aceea te rugăm, sfinte, cheamă la lumina credinței celei adevărate cât mai mulți oameni care stau acum departe de ea, ca să îți mulțumească, zicând laude ca acestea:
Bucură‑te, samarinean milostiv, că pe fiii lui Adam i‑ai binecuvântat;
Bucură‑te, că iubirea ta peste întreg neamul omenesc s‑a revărsat;
Bucură‑te, că ai mărturisit că ortodoxia este singura credință adevărată;
Bucură‑te, că te‑ai rugat ca lumina ei să se răspândească în lumea toată;
Bucură‑te, că Domnul la Sfintele Liturghii multe taine ți‑a descoperit;
Bucură‑te, că pentru fiii Bisericii adevărate multe rugăciuni ai săvârșit;
Bucură‑te, că în chilia ta și pentru întoarcerea ereticilor te‑ai rugat;
Bucură‑te, că din iubire nici pe păgâni și pe necredincioși nu i‑ai uitat;
Bucură‑te, că de învățătura origenistă despre mântuirea tuturor te‑ai ferit;
Bucură‑te, că, iubind acrivia, cursele ereziilor și ale înnoirilor le-ai nimicit;
Bucură‑te, sabie a Duhului, care învățăturile mincinoase le‑ai tăiat;
Bucură‑te, că predaniile Sfinților Părinți cu credincioșie le‑ai urmat;
Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.
Condacul al 8‑lea:
Prin cuvintele tale am cunoscut că ai fost dascăl al iubirii jertfelnice, învățându-ne: „Când cineva Îl iubește pe Dumnezeu, îi iubește pe toți. Îi iubim și pe eretici, pentru că și pe ei i‑a zidit Dumnezeu. Nu că am iubi ereziile lor. Îi iubim pe păcătoși, dar nu și nelegiuirile pe care le fac. Îi iubim, pentru că nu putem să nu‑i iubim.” Și iubirea ta s‑a înălțat la cer ca o tămâie binemirositoare, cântând: Aliluia.
Icosul al 8‑lea:
Când una dintre femeile desfrânate cărora le împărțeai iconițe l‑a luat de braț pe unul dintre pelerinii care veniseră cu tine în Rusia, tu ai spus cu blândețe: „Acesta este al meu”, ferindu‑l de primejdia păcatului. Așa să ne păzești și pe noi, sfinte, în ceasul ispitei, ca să te lăudăm, zicând:
Bucură‑te, că prin blândețea ta lui Hristos I‑ai urmat;
Bucură‑te, că la pocăință pe femeia păcătoasă o ai chemat;
Bucură‑te, că pe pelerinul acela de ispita căderii l‑ai ferit;
Bucură‑te, că mulți tineri din ghearele patimilor ai izbăvit;
Bucură‑te, că și de la tineri și de la bătrâni primești mulțumiri;
Bucură‑te, cel ce ne scapi de frici, de primejdii și de nenorociri;
Bucură‑te, cel ce te-ai rugat pentru cei care în păcate au căzut;
Bucură‑te, că în inimile lor ofilite mugurii nădejdii au crescut;
Bucură‑te, dezlegare a oamenilor legați cu lanțurile patimilor;
Bucură‑te, că ai fost candelă aprinsă a nevoinței și a virtuților;
Bucură‑te, cel ce în cuptorul încercărilor ai făcut voia Domnului;
Bucură‑te, că ai arătat puterea credinței prin îmblânzirea tigrului;
Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.
Condacul al 9‑lea:
„Nu te mâhni atât de tare, copilul meu, Hristos te iubește”, i‑ai spus femeii care se rușina să spovedească păcatul mare pe care îl făcuse. Ajută‑ne și pe noi, tu, cel care ești prieten al sufletelor rănite de păcat, să ne ridicăm din mocirla în care am căzut, ca să Îi aducem Domnului cântarea: Aliluia.
Icosul al 9‑lea:
„Să te duci la icoana Arhanghelului Mihail, ca el să te scoată din încurcătură”, i‑ai spus bărbatului din Mitilini care păcătuia, și Dumnezeu l‑a ajutat să se despartă de femeia cu care își înșela soția. Tot așa și acum vino în ajutorul soților și soțiilor care batjocoresc taina cununiei, întorcându‑i pe toți pe drumul cel bun, ca să te laude împreună cu noi:
Bucură‑te, adiere care alungi norul ispitelor de la credincioși;
Bucură‑te, că fără șovăire îi ajuți să pună început bun pe păcătoși;
Bucură‑te, că de păcatul divorțului mulți soți ai îndepărtat;
Bucură‑te, că certurile dintre ei le‑ai risipit când te‑au chemat;
Bucură‑te, că, aflând de minunile tale, familiile te aleg ocrotitor;
Bucură‑te, că ești rugător pentru părinți și pentru copiii lor;
Bucură‑te, că ajuți lumea mai mult decât în viața ta pământească;
Bucură‑te, că ne povățuiești să căutăm liniștea duhovnicească;
Bucură‑te, preot al Dumnezeului celui viu, care ne chemi la pocăință;
Bucură‑te, că ne ferești de rătăciri, ca să ne păstrăm dreapta credință;
Bucură‑te, că lacrimile soților evlavioși care nu aveau copii s‑au risipit;
Bucură‑te, ocrotitor al copiilor care la botez numele tău l‑au primit;
Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.
Condacul al 10‑lea:
Fiind pentru noi pildă de virtute, cu zdrobire de inimă te‑ai rugat Mântuitorului: „Hristoase al meu, ajută‑mă să Te iubesc tot mai mult și mai mult. Să Te iubesc mai mult decât pe mine însumi, decât pe toți oamenii și să nu mă satur să Te iubesc”. Și în altarul sufletului tău I‑ai adus cântarea de laudă: Aliluia.
Icosul al 10‑lea:
Nu suntem vrednici să vii la noi, păcătoșii, precum a venit la tine Sfântul Nichifor de praznicul adormirii sale, ca să te mângâie în durerile tale și să îți spună că te iubește. Dar te rugăm să fii ocrotitor al nostru, ca să învățăm să te iubim și să te cinstim aducându‑ți laude:
Bucură‑te, prieten al sfinților și al creștinilor care merg pe calea virtuților;
Bucură‑te, că pe calea sfințeniei celor nevoitori le ești îndrumător;
Bucură‑te, mustrător al ieromonahului care spunea că vremea sfințeniei a trecut;
Bucură‑te, vrednic ucenic al Sfântului Nichifor, pe care pildă de evlavie l‑ai avut;
Bucură‑te, că după adormirea sa ți s‑a arătat când puteai muri și te‑a salvat;
Bucură‑te, grabnic ajutător al celor care la vreme de necaz ți s‑au rugat;
Bucură‑te, că ploaia nu a căzut în locul pe care în aer cu mâna ta l‑ai însemnat;
Bucură‑te, că tot așa nici ispitele nu i‑au doborât pe oamenii pe care i‑ai binecuvântat;
Bucură‑te, icoană a iubirii de Dumnezeu și de aproapele în cugetele noastre zugrăvită;
Bucură‑te, filă vie de Filocalie, care îi chemi pe credincioși la rugăciunea neîncetată;
Bucură‑te, că pe creștini în lupta cu gândurile rele și otrăvitoare de suflet i‑ai povățuit;
Bucură‑te, că prin sfaturi ceața mâhnirii și a deprimării de la cei neputincioși o ai risipit;
Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.
Condacul al 11‑lea:
Atunci când preotul din Creta și‑a zis în gând: „O, dacă aș avea și eu o bucățică din hainele pe care le poartă părintele Evmenie…”, tu i‑ai dăruit de îndată un epitrahil din biserică. Noi nu suntem vrednici să primim de la tine mari daruri, dar îți cerem să fii mijlocitor și povățuitor al nostru pe calea mântuirii, ca să cântăm în veci: Aliluia.
Icosul al 11‑lea:
În tinerețea ta ți s‑a arătat Sfânta Mare Muceniță Marina ieșind din icoana ei și ținând diavolul de coarne, învățându‑te să reziști în lupta duhovnicească, și ți‑a zis: „Într‑o zi, tu vei învia un mort”. Înviază‑ne acum pe noi, Sfinte Evmenie, pe cei care suntem morți sufletește și fugim de calea învierii care trece prin cruce, ca să te lăudăm, zicând:
Bucură‑te, că Sfânta Marina te‑a îndrumat în lupta duhovnicească;
Bucură‑te, că mulți sfinți te‑au ocrotit în nevoința ta îngerească;
Bucură‑te, că pe Sfântul Porfirie împreună rugător l‑ai primit;
Bucură‑te, că această legătură binecuvântată în duh s‑a pecetluit;
Bucură‑te, că voi împreună cu alți sfinți pentru pacea lumii v‑ați rugat;
Bucură‑te, că atunci norul războiului în chip minunat a fost îndepărtat;
Bucură‑te, că celor care trec prin încercări grele le aduci alinare;
Bucură‑te, că ne ajuți să aflăm liniștea în vremurile de tulburare;
Bucură‑te, mână de ajutor întinsă celor din întunericul păcatelor;
Bucură‑te, dreptar, care ne arăți calea spre împărăția cerurilor;
Bucură‑te, clopot, care cu putere mila dumnezeiască o vestești;
Bucură‑te, că prin bucuria ta întristarea din suflete o risipești;
Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.
Condacul al 12‑lea:
Când ucenicii tăi se temeau că după trecerea ta la viața veșnică îi vei uita, le‑ai spus cu hotărâre: „Nu, niciodată!”, încredințându‑i de iubirea pe care le‑o purtai și le‑o vei purta în continuare. Iar noi, plecând genunchii inimii ca și cum am îngenunchea în fața sfintelor tale moaște, îți cerem să picuri și peste noi o picătură din iubirea ta părintească şi Îi cântăm Domnului, Cel ce te‑a proslăvit: Aliluia.
Icosul al 12‑lea:
După adormirea ta te‑ai arătat în vis în chip minunat unor ucenici ai tăi, binecuvântându‑i într‑o biserică slăvită. Iar ei, încredințându‑se de acoperământul rugăciunilor tale, și‑au împărtășit unii altora bucuria trăită și ți‑au adus cântări de laudă:
Bucură‑te, că Dumnezeu îți descoperea numele creștinilor pe care îi împărtășeai;
Bucură‑te, că prin aceasta de mulțimea harismelor primite de sus îi încredințai;
Bucură‑te, că în duh îi vedeai adunați în rugăciune pe ucenicii Sfântului Porfirie;
Bucură‑te, cel ce acum ne vezi pe noi, pe toți cei care cu credință ne rugăm ție;
Bucură‑te, că unii bolnavi ale căror pomelnice au fost puse sub perna ta s‑au vindecat;
Bucură‑te, că ai primit mulțumirile femeii pe care ai lecuit‑o de cancer la ficat;
Bucură‑te, că fiind în spital cu trupul, cântăreții psalmodiind în biserică te‑au auzit;
Bucură‑te, că după trecerea ta la Domnul de toți cei care ți s‑au rugat te‑ai milostivit;
Bucură‑te, că tânărul care cu evlavie păstra fotografia ta cu credință te‑a chemat;
Bucură‑te, că a avut nădejde în puterea rugăciunilor tale și a scăpat nevătămat;
Bucură‑te, că biruind legile firii ți‑ai mișcat un picior când erai așezat în sicriu;
Bucură‑te, că prin harul primit de la Domnul Hristos ai arătat atunci că ești viu;
Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.
Condacul al 13‑lea:
O, Sfinte Evmenie, noule făcător de minuni, ale cărui daruri le lăudăm ziua și noaptea, apărătorule al nostru, fii nouă ajutor în ceasul morții și ne ridică la ceruri, ca să Îi cântăm lui Dumnezeu împreună cu arhanghelii și cu toți sfinții în vecii vecilor: Aliluia.
Acest Condac se zice de trei ori. Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Sfinte Evmenie, tu I‑ai mulțumit Domnului că a îngăduit… și Condacul întâi: Veniți, ucenicilor ai lui Hristos, să îl lăudăm… Apoi se zice această
Rugăciune
Sfinte Evmenie, noule făcător de minuni, primește rugăciunile noastre, ale păcătoșilor, că la tine alergăm cu nădejde, crezând că nu vei trece cu vederea rugăciunile noastre din pricina păcatelor care ne apasă.
Știm că te‑ai arătat unora dintre ucenicii tăi după trecerea ta la Domnul și i‑ai binecuvântat, întărind prin aceasta făgăduința ta că nu îi vei uita niciodată. Noi nu ne‑am învrednicit să fim ucenicii tăi, sfinte, dar credem că iubirea ta ne acoperă și pe noi, cei mulți și neputincioși, și cerem cu credință să fim binecuvântați de tine. Așa cum psalții te‑au auzit cântând în biserică, deși cu trupul erai în spital, așa să simțim și noi în taină prezența ta binefăcătoare în viețile noastre.
Am auzit de femeia bolnavă de cancer la ficat, al cărei bilet a fost pus sub perna ta și ai vindecat‑o. Noi nu am pus cererile noastre sub perna ta, dar plecând genunchii inimilor noastre în fața sfintei tale icoane, ne închinăm cu evlavie, ca și cum am sta în fața sfintelor tale moaște. Primește cererile noastre, Sfinte Evmenie, și ne izbăvește de toată ispita și de tot răul, văzut și nevăzut.
Îmblânzește patimile noastre, precum ai îmblânzit tulburarea tigrului. Păzește‑ne de tot răul, cum i‑ai păzit de ploaie pe cei care stăteau în cercul pe care l‑ai făcut cu mâna în aer și nu s‑au udat. Roagă‑te pentru toți bolnavii, stând lângă patul lor de suferință, precum ai stat lângă femeia care te‑a văzut în spital în timpul operației și după aceea. Ai grijă de toți călugării și de toate maicile, tu, cel ce te-ai rugat pentru Sfântul Sofronie de la Essex și el s‑a tămăduit, fiind uns cu ulei sfințit la Sfântul Maslu.
Ai grijă de soții credincioși, alungând dintre ei neînțelegerea și tulburarea, tu, cel ce pe bărbatul care își înșela nevasta l‑ai povățuit să ceară sprijinul Sfântului Arhanghel Mihail și el s‑a despărțit de femeia cu care păcătuia.
Ai grijă de toți copiii, ferindu‑i de păcatele tinereții și de cursele vicleanului diavol.
Să nu ne depărtezi de ajutorul tău, cum ai depărtat‑o de la tine pe maica care venise la tine fără dorința de a pune început bun pocăinței. Ci înseninează viețile noastre, ca să cunoaștem bucuria cea adevărată, pe care au cunoscut‑o cei pe care i-ai ridicat din groapa întristării.
Căci avem nevoie de mijlocirile tale în fața tronului dumnezeiesc, ca să nu fim înghițiți de marea vieții acesteia, ci să mergem cu pocăință și smerenie pe calea cea îngustă a mântuirii. Și primind ajutorul tău, să Îl lăudăm în toate zilele vieții noastre pe Dumnezeu cel în Treime lăudat, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită. Amin.
RUGĂCIUNI LA DIFERITE TREBUINȚE
Rugăciune la vreme de ispită
Sfinte Evmenie, mare făcătorule de minuni, vezi focul încercării prin care trec, vino degrabă în ajutorul meu și liniștește acum și sufletul meu tulburat.
Precum în timpul pelerinajului din Rusia, când femeile desfrânate s‑au apropiat de grupul în care erai, pentru a-i prinde în mrejele lor pe tinerii pelerini, tu ai intervenit de îndată cu blândețe și ai îndepărtat de la ei ispita, tot așa acum îndepărtează de la mine această ispită care a năvălit asupra mea, ca să nu mă biruie patimile și slăbiciunile trupești.
Am aflat cum tânărul care îți spusese că va veni să cânte la biserica ta a fost înșelat de diavol, gândindu‑se că și patul îi aduce odihnă, și a ajuns la biserică abia după sfârșitul slujbei. Dar am aflat și de părintele ieromonah pe care l‑ai mustrat, spunându‑i să nu dea vina pe diavol pentru neputințele și slăbiciunile sale.
Eu, neavând duhul deosebirii duhurilor, nu îmi dau seama cât de mare este ispita diavolească și cât de mare este lupta pe care o ridică împotriva mea trupul și gândurile pe care nu pot să le stăpânesc. Dar tot ce știu e că mărturisesc că am nevoie de harul lui Dumnezeu, de acoperământul Maicii Domnului și de mijlocirea ta, ca să rezist până la capăt fără să păcătuiesc.
Pe femeia care voia să ascundă la spovedanie un păcat nu ai mustrat‑o, ci cu blândețe ai ajutat-o să înțeleagă cât de mare e iubirea lui Dumnezeu pentru toți oamenii, oricât ar fi de păcătoși.
Nici pe mine să nu mă mustri, Sfinte Evmenie, ci să mă ajuți să mă spovedesc cu sinceritate și cu zdrobire de inimă. Să nu ajung, sfinte, ca oamenii pe care i‑ai gonit de la tine. Ci să fiu ca unul dintre prietenii tăi, pe care i‑ai ajutat să stea tari la vreme de încercare și, primind răspuns la cererile lor, ți‑au adus mulțumirile lor. Ca văzând ajutorul tău, să Îl slăvesc pe Dumnezeu, Cel Ce te‑a binecuvântat și a revărsat asupra ta darurile Sale și să Îi cânt în toate zilele vieții mele: Aliluia.
Rugăciune pentru îndreptarea vieții
Sfinte Evmenie, lucrătorule al virtuții, văzând neputințele și patimile noastre, trimite‑ne degrabă ajutorul tău cel ceresc, ca să punem început bun mântuirii.
Nu te scârbi de întinăciunea sufletelor noastre, sfinte, că războiul duhovnicesc este greu și simțim că pierim. Nu ne depărta de la tine, așa cum ai gonit‑o pe maica aceea care avea gânduri viclene și care nu voia să se pocăiască. Ci mustră‑ne spre îndreptarea vieții, cum l‑ai mustrat pe doctorul din Patras, căruia i‑ai cerut să arunce din casă simbolurile masonice și să topească aurul primit de la masoni, pentru a face cruciulițe din el și pentru a le împărți altora. Căci doctorul, primind cu smerenie mustrarea ta, s‑a întors la tine cu pocăință și pentru rugăciunile tale s‑a tămăduit de boala cancerului.
Așa să se tămăduiască, Sfinte al lui Dumnezeu Evmenie, și sufletele noastre bolnave, de toate bubele și de toate patimile. Ca primind ajutorul tău să te lăudăm și să îți mulțumim, avându‑te povățuitor tainic pe calea mântuirii până la sfârșitul vieții noastre. Amin.
Rugăciunea celui tulburat de duhurile rele
Sfinte Evmenie, alesule slujitor al lui Hristos, către tine înalț gândul meu, în acest ceas de grea încercare. Știu, sfinte, că în tinerețea ta ai văzut‑o pe Sfânta Mare Muceniță Marina ieșind din icoana ei, ținând diavolul de coarne și învățându‑te să stai împotriva atacurilor lui. Mai știu, sfinte, că tu însuți ai suferit mult în vremea în care din îngăduința lui Dumnezeu, ca să înveți smerenia, puterile întunericului au pus stăpânire pe mintea ta. Știu, sfinte, și că atunci Maica Domnului ți‑a venit în ajutor, când erai aproape de mănăstirea închinată ei din Kuduma.
Mai apoi ai cunoscut în viața ta frica adusă de prezența îngerilor căzuți, dar ai avut și puterea de a rezista. Am aflat de luptele tale cu duhurile necurate de la Lacul Dris, de la Biserica Schimbării la Față și din alte locuri și cred că pentru răbdarea ta ai primit mare har de la Dumnezeu.
Tu ai adus liniște în sufletul tânărului care, pătimind din pricina diavolilor, simțea un foc mistuitor înlăuntrul său. Și mult l‑ai întărit pe bolnavul de la spitalul de boli infecțioase care, în timp ce era atacat de duhurile rele, simțea ocrotirea ta minunată.
Așa ajută‑mă și pe mine, alungând de la mine toată lucrarea puterilor întunericului, toată slăbiciunea și toată neputința. Ca ridicându‑mă din groapa morții sufletești, să înviez duhovnicește și să Îl laud în vecii vecilor pe Dumnezeu, Care prin sfinții Săi Își arată neîncetat marea Sa iubire pentru neamul omenesc. Amin.
Rugăciune înaintea unui examen
Sfinte Evmenie, ajutătorule al elevilor și al studenților care dau examene, știind mulțimea minunilor tale vin la tine și îți cer ajutorul. Pe mulți i‑ai ajutat, sfinte, și cred că îi ajuți pe toți cei care te cheamă cu credință în rugăciunile lor. Pe studentul de la facultatea de drept, care de două ori picase un examen și care în ajunul reexaminării te‑a ajutat să torni ciment în loc să mai învețe, pentru rugăciunile tale a treia oară a trecut examenul, deși nu mai nădăjduia că va reuși. Iar tânărul pe care l‑ai binecuvântat, zicându-i: „Să te ajute Domnul să scrii cu bine, să treci foarte bine examenul!”, a reușit să ia o notă mare, deși nu avusese timp să învețe, din pricină că trebuia să meargă la muncă. Eu îți cer, sfinte, să mă ajuți să primesc întru totul voia lui Dumnezeu. Să pot învăța cât mai mult și mai bine, fără să îmi pun nădejdea în puterile mele. Ci, având nădejde în ajutorul cel de sus, să trec cu bine de această încercare și să duc o viață bineplăcută Domnului în toate zilele vieții mele. Amin.
Rugăciune pentru cei de alte credințe
Sfinte Evmenie, cel ce ai fost ucenic al Sfântului Nichifor cel lepros și nepot duhovnicesc al Sfântului Antim, marele duhovnic din Hios, și prin aceștia te‑ai înrudit duhovnicește cu tot soborul sfinților colivazi, apărători ai predaniilor Sfinților Părinți și dascăli ai viețuirii filocalice, primește, te rog, în ceasul acesta puțina mea rugăciune.
Știu că, atunci când ai văzut în chip minunat o biserică strălucitoare, ai auzit glasul lui Hristos spunându‑ți: „Pe câți îi vei lăsa să intre, vor intra și pe câți îi vei opri, vor rămâne pe din afară.” De aceea îți cer să te rogi și pentru mine, păcătosul, ca să merg pe calea credinței până la trecerea mea din viața aceasta plină de deșertăciune.
Dar, mai mult decât atât, îndrăznesc să îți cer să te rogi și pentru cei care stau departe de Biserica lui Hristos, ca să vină la lumina adevărului. Știu că în timpul vieții te‑ai rugat: „Hristoase al meu, vreau să îi mântuiești pe toți oamenii. Vreau să îi mântuiești și pe toți catolicii, pe toți protestanții, pe toți musulmanii, pe toți cei de alte credințe, ba chiar și pe necredincioși”.
Dar mai știu și că, atunci când l‑ai pomenit la proscomidie pe catolicul care îi ajutase pe leproși, îngerul Domnului a aruncat de pe Sfântul Disc de trei ori mirida scoasă pentru el. Iar mai apoi îngerul ți s‑a arătat și te‑a mustrat, spunându‑ți că la rugăciunile personale pot fi pomeniți toți oamenii, vii și morți, dar la Sfânta Liturghie doar fiii Bisericii dreptslăvitoare. Crezând mărturiei tale despre această arătare minunată, îndrăznesc, sfinte, să îți cer să te rogi și pentru omul acesta, pentru (numele), care stă departe de credința și de Biserica cea adevărată.
În timpul pelerinajului la Constantinopol tu i‑ai binecuvântat nu doar pe creștini, ci și pe musulmani, dorindu-ți ca mai apoi să vină și ei la Hristos. Tu ai mărturisit că Dumnezeu Se bucura când te rugai pentru eretici și pentru cei de alte credințe, ba chiar și pentru necredincioși, și de aceea îndrăznim să îți cerem să te rogi pentru ei și după trecerea ta din viața pământească. Nu împuțina rugăciunile tale pentru aceștia acum, când te afli în bucuria cea gătită sfinților, ci îndură‑te și mijlocește pentru ei înaintea Dreptului Judecător.
Ca părăsind ei rătăcirile și înșelările, să vină la lumina lui Hristos și să Îl laude pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită, în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea soților care nu au putut să aibă copii
Sfinte Evmenie, cel ce aduci bucurie în sufletele mâhnite și întristate, la tine alergăm cu credință, având nădejde în mijlocirile tale. Știm de părinții pe care i‑ai binecuvântat și s‑au bucurat de copiii lor, după ce ani de zile alergaseră pe la tot felul de doctori, fără să primească niciun ajutor. Am auzit de femeia măritată de opt ani, care nu avea copii, și căreia i‑ai spus: „Să ții post și pentru tine și pentru soțul tău și o să faci un copil!” Iar ea, făcând ascultare de cuvântul tău, a luat mai apoi plata ascultării și a născut o fetiță, care era mărturie a minunilor tale.
De multe ori tu ai rușinat înțelepciunea medicilor care au spus unor părinți că nu pot avea copii sau că, dacă totuși îi vor avea, aceștia nu vor fi sănătoși. Tu, cel ce ai primit de multe ori ajutorul Sfinților Doctori fără de arginți, care te‑au și operat la stomac în chip minunat, trimite‑ne acum ajutorul tău ceresc.
Știm că nu suntem vrednici să primim acest ajutor, dar mărturisind nevrednicia noastră mărturisim și faptul că iubirea ta nu se poticnește de neputințele noastre. Și te rugăm să ne ajuți să mergem pe calea mântuirii și să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, oricare ar fi aceasta. Iar ție îți mulțumim și vrem să te lăudăm în toate zilele vieții noastre. Amin.
Rugăciune la vreme de secetă
Sfinte Evmenie, cel ce vii degrabă în ajutorul tuturor celor care te cheamă în rugăciunile lor, vino acum și la noi, cei pătimași și păcătoși. Din pricina mulțimii păcatelor noastre nu ne‑a învrednicit Dumnezeu să avem parte de ploaie și seceta a uscat pământul.
Am aflat de seceta mare care a avut loc în regiunea Atenei, când ai mers și ai binecuvântat lacul Maraton, zicând multe rugăciuni. Tu ai văzut mai înainte cu duhul că Dumnezeu va împlini cererile tale și ai spus că va veni multă ploaie, dar cei de lângă tine s‑au îndoit de cuvântul tău. Lucrul acesta părea cu neputință, căci vreme de aproape trei ani nu mai plouase și pe cer nu se vedea niciun nor. Dar după două zile a plouat vreme îndelungată și atunci oamenii au înțeles puterea rugăciunilor tale, căci ca un nou Ilie ai dezlegat cerul și ai adus bucurie celor care sufereau din pricina secetei.
Cine poate spune mulțimea minunilor tale, Sfinte Evmenie? Atunci când vorbeai cu oamenii în curtea bisericii, a început ploaia și femeia credincioasă voia să îți aducă o umbrelă, dar tu ai oprit‑o, însemnând cu mâna un cerc în aer în jurul locului în care vă aflați. Iar pe voi ploaia nu v‑a atins, deși de jur împrejur ploua peste tot.
Mari sunt darurile pe care ți le‑a dăruit Dumnezeu și de aceea îndrăznim să îți cerem ajutorul. Nu pentru credința noastră, nu pentru vrednicia noastră, ci pentru iubirea pe care o ai față de oameni arată‑ți și acum darul tău, dezlegând cerul și aducând ploaie binefăcătoare.
Ca văzând în acest dar semnul milostivirii dumnezeiești, să sporim în rugăciune și nevoință și să Îl lăudăm în toată viața noastră pe Dumnezeu, Cel care lucrează prin sfinții Săi lucruri mari și minunate spre folosul oamenilor. Amin.
Rugăciunea celui aflat în primejdie de moarte
Sfinte Evmenie, ocrotitorule al celor slabi și izbăvitorule al celor aflați în curse de tot felul, primește acum puțina mea rugăciune.
Știu că, atunci când ți‑ai primejduit viața fără să vrei, când voiai să scapi de insectele din chilia ta, tu ai avut parte de cercetarea minunată a Sfântului Nichifor cel lepros, povățuitorul și prietenul tău ceresc. Iar prin arătarea lui ai scăpat de la moarte și I-ai mulțumit Domnului pentru ajutorul primit.
Te rog, Sfinte Evmenie, ajută‑mă și tu pe mine în acest ceas, când am mare nevoie de ocrotirea ta. Nu sunt vrednic să mi te arăți în chip minunat, nu sunt vrednic să primesc povețele tale, cum le‑ai primit tu pe ale Sfântului Nichifor. Dar așa nevrednic cum sunt, nu încetez a nădăjdui în mila lui Dumnezeu, în ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și în mijlocirea ta.
Am aflat de tânărul motociclist care, păstrând cu evlavie fotografia ta, când era în primejdia morții a cerut ajutorul Domnului și al tău și a scăpat. Am aflat și de șoferul care, atunci când frâna autocarului s‑a stricat și el nu mai vedea nicio scăpare, te-a chemat în rugăciune și mașina s‑a oprit în chip minunat.
Arată‑ți și cu mine lucrarea ta, precum ai arătat‑o cu toți cei care te‑au chemat lângă ei la vreme de necaz și de suferință. Ca văzând sprijinul tău, să mă întăresc în credință și să îți mulțumesc, aducându‑ți laude în toate zilele vieții mele. Amin.
Rugăciune pentru dobândirea liniștii în familie
O, Sfinte Evmenie, primește această puțină rugăciune pentru noi, tu, cel ce ai ajutat în timpul vieții tale mulțime de familii. După moartea ta ți‑ai înmulțit ajutorul, sfinte, și de aceea cred că ne poți acoperi și pe noi cu puterea pe care ai primit‑o de la Dumnezeu.
Am auzit de femeia care voia să ascundă la spovedanie un păcat, dar tu ai îndreptat‑o cu blândețe pe drumul cel bun. Am auzit și de soțul ei, care s‑a pregătit cu multă grijă pentru spovedanie și pe care l‑ai ajutat să meargă pe calea credinței. Ajută‑ne și pe noi, sfinte, alungând de la noi toate ispitele și toată neînțelegerea.
De multe ori ai topit gheața dintre soți, aducându‑i la iubirea cea dintâi. Pe mulți i‑ai ferit de ispita divorțului și i‑ai ajutat să sporească în pace și înțelegere.
Tu pe bărbatul care își înșela soția l‑ai trimis să meargă să ceară sprijinul Sfântului Arhanghel Mihail și el, despărțindu-se de femeia cu care păcătuia, s-a întors la soția lui.
Iar pentru credința femeii care a venit la tine ca să te rogi pentru sănătatea soțului ei, care era bolnav de ani de zile, tu l‑ai binecuvântat pe acesta, spunând: „Soțul tău să nu mai pățească niciodată nimic.” Și, pentru tăria binecuvântării tale, Dumnezeu l‑a vindecat.
Așa te rugăm, sfinte, binecuvântează‑ne și pe noi și vindecă toate bolile noastre sufletești și trupești, ca fiind sprijiniți de tine să Îi aducem în vecii vecilor slavă Dumnezeului care te‑a proslăvit. Amin.
Rugăciunea părinților pentru copiii lor
Sfinte Evmenie, cel ce în viața ta ai binecuvântat mulțime de copii și i‑ai ocrotit prin rugăciunile tale, primește rugăciunea pe care o facem acum pentru copiii noștri. Grea este crucea creșterii copiilor și uneori suntem apăsați de tristețe și de amărăciune. Dar credem în puterea mijlocirii tale și de aceea îți cerem să ne vii în ajutor.
Știm de tânărul care voia să înregistreze cuvintele tale și căruia i‑ai zis: „Cuvintele pe care ți le zic se înscriu numai în prezent și în inima ta. Nu se pot înregistra pe benzi de magnetofon ori pe hârtie.” Înregistrează, sfinte, povețele tale în mințile și în inimile copiilor noștri. Vino în taină lângă ei, povățuindu‑i să crească în dreapta credință și pe calea virtuții. Ferește‑i de greșeli, de păcate și de prietenii stricătoare de suflet.
Tu te‑ai mâhnit de cuvintele învățătorului care spunea despre copii că s‑au sălbăticit cu totul, ba chiar și alte cuvinte, mai grele. Oare ce-ar fi spus acel învățător despre copiii de astăzi, care par mult mai neascultători și mai aplecați spre rău decât cei de ieri?
Cum să nu ne plângem noi, părinții lor, care dorim să îi vedem crescând în credință și în virtute? Cum să răbdăm fără să cârtim și fără să lăsăm patima mâniei să ne biruiască? Ne este tare greu, sfinte.
Tu însuți te‑ai supărat pe nepoata ta, care călcând postul s-a măritat în zi de vineri, și din această pricină nu te‑ai mai dus la nunta ei. Pe copiii noștri să nu te superi, sfinte, chiar dacă vor face greșeli mari, ci să te rogi pentru ei, ca să vină la pocăință. Iar pe noi, părinții lor, ajută‑ne să mergem pe calea cea îngustă a mântuirii, povățuiți de părintele duhovnic și ostenindu‑ne pe calea rugăciunii și a faptelor bune. Ca simțind puterea ocrotirii tale să îți aducem laude în toate zilele vieții noastre. Amin.
Rugăciunea celui care trece prin lipsuri și greutăți
Sfinte Evmenie, noule făcător de minuni, Dumnezeu te‑a scos la lumină în aceste vremuri de împuținare a credinței. La ajutorul tău alerg acum, fiind necăjit și împovărat cu tot felul de lipsuri și de necazuri. Tu ai purtat crucea grea a leprei fără să cârtești. Tu ai fost lovit de atacurile puterilor întunericului și ai cunoscut durerea până la capăt. Tu ai răbdat încercări și greutăți de tot felul, dar ți‑ai pus nădejdea în Dumnezeu și nu te‑ai lăsat biruit de ispite.
Vezi, sfinte, greutățile prin care trec. Roagă‑te lui Hristos să îmi dea răbdare și putere să rezist până la sfârșit. Nu îți cer să mă ajuți să duc o viață de desfătări, ci vreau doar să am puterea de a mă lăsa în voia lui Dumnezeu. Tu ai venit în ajutorul femeii care trebuia să plătească o mare datorie la bancă, pentru că girase pentru a-și ajuta un prieten, iar acela nu își plătise datoria. Căci femeia ți‑a cerut sprijinul în rugăciune și atunci tatăl ei a reușit să îi dăruiască banii de care avea nevoie. Așa ajută‑mă și pe mine, sfinte, să trec cu bine de încercarea aceasta. Să nu mă las biruit de frică, de amărăciune și de deznădejde, ci să am nădejde în ajutorul tău. Am auzit de femeia căreia, când a venit la pomenirea ta, i‑ai cerut să lase la biserica din Creta banii pe care îi avea, dar ea s‑a îndoit de cuvântul tău și nu te‑a ascultat. Eu nu vreau să ajung să mă îndoiesc de ajutorul tău, sfinte.
Știu că psaltul care credea că l‑ai gonit fără motiv de la biserica ta a ajuns la timp la biserica unde preotul avea mare nevoie de el, pentru că veniseră mulți copii să se împărtășească și nu era cine să cânte la slujbă. Și atunci, înțelegând cum a lucrat Dumnezeu prin harismele tale, psaltul s‑a întărit în credință. Așa ajută‑mă și pe mine, sfinte, să văd în toate zilele lucrarea lui Dumnezeu spre mântuirea mea și să nu mă îndoiesc de pronia Sa cea plină de milostivire. Ci să Îl slăvesc pe El în toate încercările prin care trec, așa cum ai făcut tu însuți în focul încercărilor prin care ai trecut, și să Îi cânt în vecii vecilor: Aliluia.
Rugăciune la vreme de război
Sfinte Evmenie, mare făcătorule de minuni, primește puțina noastră rugăciune în acest ceas, când sufletele noastre sunt greu încercate. Știm că, atunci când a început invazia din Cipru, candelele din biserica în care te rugai s‑au mișcat și icoanele au plâns, iar peste tine a venit duhul întristării. Tu mult ai suspinat și mult te‑ai rugat pentru oamenii aflați în diferite războaie și cu zdrobire de inimă I-ai cerut lui Dumnezeu să Își arate îndurarea Sa și să aducă în mijlocul lor pacea.
Duhul fricii vrea să își înfigă ghearele în inimile noastre, iar norii deznădejdii vor să ne acopere. Dar noi nădăjduim în ajutorul lui Dumnezeu și în rugăciunile tale și ale tuturor sfinților. Am auzit cum, la chemarea minunată a Maicii Domnului, tu te‑ai rugat împreună cu Sfântul Porfirie din Atena, cu Sfântul Paisie Aghioritul, cu Sfântul Iacov din Evvia și cu alți sfinți, pentru a opri un nou război mondial, care era gata să înceapă în vremea bătrâneților tale. Sfântul Porfirie ți‑a spus că Maica Domnului se va milostivi și că nu va îngădui să se întâmple ceva rău și așa a fost, căci Dumnezeu a amânat atunci războiul din Ucraina. Mare este puterea și lucrarea voastră, sfinților. Am aflat însă și că Sfântul Ioan Rusul v‑a spus tot atunci că „trebuie să fie război, căci nu există alt chip în care să se mântuiască această lume”. Noi te rugăm cu zdrobire de inimă, Sfinte Evmenie, cheamă‑i tu acum pe sfinții cu care te‑ai rugat atunci pentru împiedicarea războiului din Ucraina. Veniți în ajutorul tuturor celor aflați în primejdia morții. Aveți grijă de toți cei răniți și de toți cei bolnavi. Aveți grijă de toți cei care suferă în fel și chip, de cei rămași fără locuințe, fără hrană și fără alte lucruri de trebuință.
Opriți prin rugăciunile voastre războiul acesta, mijlocind cu stăruință în fața tronului dumnezeiesc. Păziți‑ne pe noi și pe toți cei din familiile noastre și pe toți cunoscuții noștri de tot răul și de tot necazul. Arătați‑vă puterea, sfinților, că mare nevoie avem de voi.
Păziți bisericile și mănăstirile de atacurile dușmanilor. Aveți grijă de toți slujitorii Bisericii și de toți credincioșii. Aveți grijă de bătrâni, de copii, de tineri, de oamenii de toate vârstele. Ajutați‑ne să trecem cu bine de această grea încercare, fără să fim clătinați în credința noastră în Dumnezeu și în iubirea Lui pentru tot neamul omenesc.
Alungați de la noi toată ispita, toată răutatea, toată necredința. Ajutați‑ne ca în această vreme de grea încercare să punem cu adevărat început bun mântuirii și să ducem o viață bineplăcută lui Dumnezeu. Ca văzând lucrarea voastră, să Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel Ce este minunat întru sfinții Lui. Amin.
Rugăciune pentru cel aflat pe patul de moarte
Sfinte Evmenie, mare făcătorule de minuni, primește puțina mea rugăciune pentru acest bolnav, care se află pe patul de moarte. Dacă îi este de folos să se tămăduiască, ajută‑l să se tămăduiască, așa cum ai făcut și cu alți bolnavi.
Cred că pentru tine nicio boală nu este de nevindecat, dacă vindecarea este de folos mântuirii. Dar, dacă firul vieții lui s‑a sfârșit, ajută‑l în ceasul morții și după aceea. Am aflat cum, atunci când erai bolnav, pe preotul care venise la tine l‑ai trimis să îl împărtășească pe tânărul muribund, mai înainte ca mama lui să apuce să îți ceară aceasta. De multe ori ți‑ai arătat grija și iubirea față de oamenii care suferă în fel și chip, fără ca ei să îți ceară ajutorul. Cu atât mai mult te rog, primește rugăciunile mele și vino și acum în ajutorul acestui bolnav, că mare nevoie are de sprijinul tău. Ca știind lucrarea ta, să pun și eu început bun mântuirii, lăudându‑L în toată viața mea pe Dumnezeu, Cel ce a dat sfinților Săi daruri minunate. Amin.
Rugăciune la vreme de cumpănă
Sfinte Evmenie, prieten al celor care te cinstesc și luminător al celor aflați la răspântii în viața lor, nădăjduiesc că nu te vei scârbi de puținătatea credinței mele și nici de viața mea plină de patimi, ci îmi vei veni în ajutor.
Cred, sfinte, că prin darul lui Dumnezeu poți mijloci pentru mine, ca să iau hotărârea cea bună. Pe mulți i‑ai ajutat, când nu știau pe ce drum să meargă și atunci au nădăjduit în puterea rugăciunilor tale. De la alegerea unui liceu sau a unei facultăți până la alegerea locului de muncă sau până la mutarea în altă locuință, în tot felul de nedumeriri mulți oameni au simțit ajutorul tău minunat.
Sfinte Evmenie, mie nu îmi este limpede care este voia lui Dumnezeu în această privință. Îmi este teamă și nu vreau să greșesc, ca mai apoi să fiu ispitit de cel rău să regret hotărârea pe care am luat‑o.
Am auzit de soții care regretă că nu s‑au călugărit și de călugării care regretă că nu au ales calea de familie. Am auzit de tânărul care voia să știe dacă să aleagă sau nu calea monahală, iar tu i‑ai spus: „Dacă îți voi spune ce să faci, te vei duce să faci așa cum îți zic, dar este foarte important să faci de bunăvoie și din convingere personală ceea ce simți.” Tu știai că va ajunge ieromonah, dar ai așteptat să i se limpezească chemarea lăuntrică, fără să îl influențezi să aleagă o anumită cale.
Iar tinerei care a venit să te întrebe dacă este sau nu voia lui Dumnezeu să devină monahie, mai înainte de a auzi întrebarea ei i‑ai răspuns: „Ceea ce ai în gând, să pui în faptă.” Pe tânărul căruia un părinte aghiorit îi spusese să se călugărească în Sfântul Munte tu, fiind insuflat de Sfântul Duh, l‑ai îndemnat să nu îl asculte, ci să meargă în Cipru, în locurile natale, iar el făcând ascultare de cuvântul tău a mers acolo și în scurtă vreme a fost hirotonit.
Acum ajută‑mă și pe mine, sfinte, căci sunt nehotărât și am mare nevoie de ajutorul tău. Nu știu ce să fac, dar știu că tu poți să mă ajuți cu rugăciunile tale în fața tronului dumnezeiesc. Roagă‑te pentru mine, ca să cunosc și să fac voia lui Dumnezeu, și acum și în toate zilele vieții mele. Amin.
Rugăciune pentru cel bolnav
Sfinte Evmenie, vindecătorule al sufletelor deznădăjduite și al trupurilor bolnave, cel ce ai dus crucea grea a leprei, primește puțina mea rugăciune pentru acest bolnav, care greu pătimește.
Cred și mărturisesc, sfinte, că ori de câte ori ți se cere sprijinul cu zdrobire de inimă, tu vii degrabă în ajutor. Dar inima mea este acoperită de întunericul întristării și credința mea este puțină. Așa că recunosc cu smerenie că nu sunt vrednic să văd minunile tale. Dar nu pentru mine mă rog, sfinte, ci pentru acest bolnav pe care suferințele bolii îl apasă cu putere.
Roagă‑te pentru el, așa cum te‑ai rugat la Sfântul Maslu pentru Sfântul Sofronie, care pătimea din pricina bolii, și Dumnezeu i‑a dăruit tămăduirea. Roagă‑te pentru el cu căldura cu te‑ai rugat pentru tânărul Luca și el și‑a revenit, după ce vreme îndelungată fusese în comă pe patul de spital. Fii lângă el, sfinte, cum ai fost lângă femeia care te‑a văzut lângă ea în timpul operației prin care a trecut și după aceea.
Tu te‑ai rugat Domnului când din pricina bolii doctorul a vrut să îți taie un picior, iar acela, văzând schimbarea stării tale de sănătate, a fost nevoit să recunoască faptul că era martorul unei minuni.
Eu te rog, sfinte, roagă‑te acum și pentru acest bolnav, ca să primească tămăduire. Mare este mulțimea minunilor tale și sporește neîntrerupt. Tu l‑ai chemat la mormântul tău pe copilul bolnav, ca să i se citească rugăciuni și să fie uns cu ulei din candela ta, și s-a vindecat. Tu ai ajutat‑o pe fata care trebuia să fie operată la picior, spunându-i că la spital nici măcar nu i se va lua sânge pentru analize, și cuvintele tale s‑au împlinit. Tu l‑ai ajutat pe copilul bolnav de cancer să i se facă transplantul, deși doctorii spuneau că riscurile sunt mari și nu vedeau șanse de vindecare.
Tu, Sfinte Evmenie, poți să îți arăți și acum darul pe care l‑ai primit de la Dumnezeu. Ca primind ajutorul tău să te lăudăm și să îți mulțumim, mărturisind oamenilor ajutorul tău până la sfârșitul vieții noastre. Amin.
Rugăciunea celui bolnav
Sfinte Evmenie, robule al lui Hristos, care pe crucea leprei ai fost răstignit, dar nu ai cârtit, care multe boli ai răbdat și Domnului I‑ai mulțumit că te‑a învrednicit de suferință, primește acum și puțina mea rugăciune.
De multe ori ai cunoscut tu însuți ajutorul sfinților și știi cât de mare nevoie am de sprijinul tău. Căci și tu ai avut nevoie de ajutorul sfinților și l-ai primit. Pe tine sfinții doctori fără de arginți te‑au operat la stomac și te‑au vindecat de o gravă suferință. Iar mai apoi tu ai vindecat o mulțime de bolnavi, care I‑au mulțumit Domnului pentru ajutorul primit.
Știu că în ultima perioadă a vieții tale ai cerut să se pună sub perna ta pomelnicele credincioșilor și aceștia primeau ajutorul așteptat. Eu scriu pomelnicul meu cu cerneala credinței și îl așez cu smerenie la picioarele tale, cerându‑ți să nu mă lași fără răspuns.
Am aflat că ai vindecat‑o pe femeia care avea cancer la ficat și că pe Manolis, care zăcuse câteva zile în comă, prin rugăciunile tale l‑ai tămăduit. Tu i‑ai spus părintelui Ștefan să binecuvânteze ochiul bolnav al Constantinei și până seara ea s‑a însănătoșit.
Binecuvântează‑mă și pe mine, sfinte, în acest ceas în care am nevoie de ajutorul tău minunat. Pe mine, care mărturisesc că mai importantă decât tămăduirea trupească este tămăduirea sufletească și că greșesc cei care vor să se vindece cu orice preț de bolile lor, în loc să se lase în voia lui Dumnezeu.
De aceea, te rog, cere‑I Domnului să Se milostivească de mine după mila Sa cea nemăsurată și să alunge de la mine duhul cârtirii și al deznădejdii. Să îmi dăruiască puterea de a primi cu smerenie voia Sa, oricare ar fi aceasta. Ca rezistând ispitelor să merg pe calea cea îngustă a mântuirii, până la sfârșitul vieții mele. Amin.
Rugăciunea femeii însărcinate pentru tămăduirea pruncului bolnav
Sfinte Evmenie, laudă a Cretei și bucurie a Bisericii dreptslăvitoare, primește puțina mea rugăciune în acest ceas de grea încercare. Ai grijă, sfinte, de pruncul pe care îl port în pântece, și ajută‑l să primească de la Dumnezeu grabnică vindecare, ca la vremea potrivită să vadă lumina soarelui și mai apoi să se învrednicească de baia Botezului. Crește‑l pe el, sfinte, acoperit de rugăciunile tale și alungă de la el toată boala și toată suferința.
Am auzit de femeia căreia doctorii îi spuneau să avorteze pruncul pe care îl purta în pântece, ca nu cumva să se nască bolnav de hidrocefalie. Dar tu te‑ai arătat ei după moartea ta, stând în chilie ca în timpul vieții tale pământești, și i‑ai spus că va naște pruncul cu bine, cerându‑i să îi dea la botez numele tău. Și pentru rugăciunile tale așa s‑a și întâmplat.
Oare pe mine mă vei auzi? Oare de mine te vei îndura? Te rog cu zdrobire de inimă, ajută acest prunc să primească grabnică tămăduire și să se nască cu bine, ca să se vădească darul pe care l‑ai primit de la Dumnezeu. Și văzând această minune împreună cu mine și alți oameni să mărturisească lucrarea ta, lăudându‑te în toate zilele vieții lor. Amin.
Rugăciunea celui nedreptățit, care se află în proces
Te rog, Sfinte al lui Dumnezeu Evmenie, vezi încercarea prin care trec și vino degrabă în ajutorul meu, ca să se termine cu bine acest proces prin care trec acum.
Cred că, așa cum ai ajutat atâția oameni nedreptățiți, așa mă poți ajuta și pe mine. Am auzit că preotul care fusese prigonit pentru uneltirile altora, deși era nevinovat, te‑a văzut în vis ca aievea și te‑a auzit spunându‑i: „Copilul meu, zi și noapte mă rog lui Dumnezeu să te acopere, să nu te mâhnești pentru cele pe care le vei pătimi. Mă rog pentru tine zi și noapte.” Știu că prigonitorii săi au fost rușinați și dreptatea sa a ieșit la iveală, cu sprijinul tău.
Așa ajută‑mă și pe mine, sfinte, chiar dacă știu că sunt nevrednic de minunile tale. Dar am cunoscut că iubirea ta nu se poticnește de rănile sufletelor oamenilor, ci ca un rob adevărat al lui Hristos ne iubești și prin iubirea ta ne tămăduiești sufletele rănite. De aceea te rog, iară și iară, arată‑ți și cu mine darul tău, ca să mărturisesc în toate zilele vieții mele puterea lui Dumnezeu și ajutorul sfinților Săi. Amin.
Rugăciunea mamei care a pierdut sarcina
Sfinte Evmenie, vezi durerea sufletului meu și primește puțina mea rugăciune. Plânge inima mea și nu găsește mângâiere, că mult mi‑am dorit să aduc pe lume acest prunc și moartea lui a împietrit inima mea. Credința mea este slabă și s‑a clătinat. Viforul gândurilor de deznădejde s‑a abătut asupra mea. Dar nu vreau să mă las biruită, Sfinte Evmenie, ci cer în acest ceas ajutorul tău, știind mulțimea minunilor tale.
Am auzit de mama care era însărcinată în luna a treia cu doi gemeni, dar unul i‑a murit în pântece. Atunci ea a fost în primejdie de a‑l pierde și pe celălalt, pentru că doctorul voia să o salveze măcar pe ea și nu vedea altă scăpare. Dar fără șovăire mama a venit la tine și, pentru binecuvântarea pe care i-ai dat-o, curgerea sângelui i s‑a oprit degrabă și ea s‑a putut împărtăși la priveghere, după cuvântul tău. Mai apoi mama a adus pe lume cu bine pruncul care rămăsese în viață și nașterea lui a ajutat‑o să se refacă după durerea pierderii celuilalt prunc.
Nu mă îndoiesc de puterea minunilor tale, sfinte, și de aceea te rog, ajută‑mă să primesc degrabă tămăduire trupească și sufletească. Și prin darul lui Dumnezeu să mă învrednicesc să mă bucur de copiii mei, așa cum mi‑am dorit.
Vindecă mintea mea și inima mea de rănile suferinței, ca să nu mă abat de la calea credinței și să ajung în prăpastia deznădejdii. Ca primind în acest ceas al durerii ajutorul tău minunat, să îți pot aduce mulțumiri în toate zilele vieții mele. Amin.