fbpx

Acatistul Sfântului Evmenie, Noul Făcător de Minuni

După obișnuitul început se zice:

Condacul 1:

Veniți, ucenicii lui Hristos, să îl lăudăm pe ucenicul Sfântului Nichifor cel lepros, pe cel care împreună cu das­călul său împarte daruri bogate celor credin­cioși, și să îi cântăm: Bucură‑te, Sfin­te Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Icosul 1:

Sfinte Evmenie, tu I‑ai mulțumit Dom­nului că a îngă­duit să fii răstignit pe greaua cruce a leprei, zicând: „Doam­­ne, mare dar mi‑ai dat! Îți mul­țu­mesc că mi‑ai dat o cruce atât de grea. Voi avea o părtășie mai ma­re la păti­mirile Tale, dar și o mai mare părtășie la În­vi­e­rea Ta.” Iar noi, având sufletele atinse de lepra păcatului, te ru­găm să ne vin­deci de bolile noastre și îți aducem aceste laude:

Bucură‑te, adeverire a Învierii lui Hristos, Cel Ce a biruit moartea;

Bucură‑te, sfinte, că ai primit fără să cârtești lepra și ai lăudat febra;

Bucură‑te, că prin mucenicia bolii de mari harisme te‑ai învrednicit;

Bucură‑te, rază de soare, care su­fle­tele noastre amorțite le‑ai încălzit;

Bucură‑te, că ai primit un dar de mare preț de la Sfântul Antim din Hios;

Bucură‑te, că ai primit binecuvân­tă­rile Sfântului Nichifor cel lepros;

Bucură‑te, că rugându‑se în lumi­nă, ridicat de la pământ, l‑ai văzut;

Bucură‑te, urmaș al cuvioșilor ca­re de la calea nevoinței au străbă­tut;

Bucură‑te, că icoanele sfinților le‑ai pictat și viețile lor le‑ai urmat;

Bucură‑te, că de multe ori în chip minunat aceștia te‑au cercetat;

Bucură‑te, că nevoințele tale Dom­nul Hristos înmulțit le răsplătea;

Bucură‑te, că și Sfântul Porfirie a dat mărturie despre sfințenia ta;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 2‑lea:

Ai auzit încă din copilăria ta glasul Maicii Domnului, care ți‑a descoperit ca­lea slujirii lui Hristos, spunându‑ți: „În­tr‑o zi tu vei deveni preot” și cu­vin­tele ei s‑au împlinit. Iar tu, trăind ca un fiu duhovnicesc al Preasfintei Năs­că­toa­re de Dumnezeu, ai cântat fără încetare: Aliluia.

Icosul al 2‑lea:

Râvnind să trăiești sub acoperă­mân­tul Maicii Domnului, ai auzit dul­ce­le ei glas făgăduindu‑ți: „Copilul meu, să nu‑ți fie teamă și eu nu te voi lăsa să te pierzi.” Și ea te‑a călăuzit în toți anii vieții tale, purtându‑ți de grijă mai ales atunci când ai pătimit din pricina ata­cu­rilor diavolești. Iar noi, întărindu‑ne în credință, te lăudăm cu inimă smerită:

Bucură‑te, rudenie duhovnicească a creștinilor care te cinstesc;

Bucură‑te, că prin mijlocirile tale su­fletele tulburate se liniștesc;

Bucură‑te, că încă din copilăria ta ai fost vas ales al rugăciunii;

Bucură‑te, cel ce ai ales jugul pos­ti­rii aspre și al nevoinței;

Bucură‑te, că lumina cerească ți‑a deschis drumul spre călugărie;

Bucură‑te, că ai îmbrăcat haina mo­­nahală, jertfindu‑te cu bucurie;

Bucură‑te, cel ce ai purtat fără câr­tire boala leprei și te‑ai sfințit;

Bucură‑te, că și după tămăduirea ta pe mulți bolnavi i‑ai îngrijit;

Bucură‑te, că Maica Domnului ca pe un slujitor ales te‑a îmbrățișat;

Bucură‑te, că sufletul cu povețele Sfinților Părinți ți l‑ai îndestulat;

Bucură‑te, că în multe pelerinaje binecuvântări cerești ai primit;

Bucură‑te, că pe pelerinii care au venit la biserica ta i‑ai răsplătit;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 3‑lea:

Fiind tu ispitit de duhul mâhnirii, ți s‑a arătat Sfântul Nichifor, povățuito­rul tău, mângâindu‑te și zicându‑ți: „Nu te ne­că­ji și nu plânge.” Și noi, Sfinte Ev­me­­nie, vrem să știm că ești lângă noi în vre­­mea ispitelor, ca să nu fim biruiți de atacurile puterilor întunericului, ci să cântăm fără teamă: Aliluia.

Icosul al 3‑lea:

Când la mormântul tău tânăra care urla din pricina de­monilor ți-a auzit în chip minunat glasul, atunci părintele Mi­hail i‑a spus: „Nu te teme, copila mea, te vei face bine”. Tu ai izbăvit‑o de le­gă­tu­rile întu­ne­ricului și ea ți‑a adus împre­u­nă cu părinții ei mulțumire din prea­pli­nul inimii, iar noi îți cântăm:

Bucură‑te, că la mormântul tău tă­măduirile se înmulțesc;

Bucură‑te, că minunile tale în toa­tă lumea se propovăduiesc;

Bucură‑te, că Maica Domnului de du­­hul necurat te‑a izbăvit;

Bucură‑te, că pentru răbdarea mu­cenicească ai fost răsplătit;

Bucură‑te, noule Gherasim, pen­tru harul alungării demonilor;

Bucură‑te, primăvară, care odih­nești sufletele suferinzilor;

Bucură‑te, că frica de puterile în­tu­nericului nu te‑a biruit;

Bucură‑te, că darul izgonirii duhu­ri­lor necurate l‑ai primit;

Bucură‑te, că asemenea Sfân­tu­lui Vasile de la Ostrog ai lucrat;

Bucură‑te, că pe mulți bolnavi cu min­­țile rătăcite i-ai vindecat;

Bucură‑te, că i‑ai ferit de ispita de a‑și pune capăt zilelor;

Bucură‑te, că și noi mărturisim că ești grabnic tămăduitor;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 4‑lea:

„Bolnavul se va face bine în chip minunat. O minune se va întâmpla. Pu­te­rea lui Dumnezeu îl va face bine”, ai spus despre bărbatul care, având o tu­moare la cap, era în primejdie de moar­te, și după o operație grea s‑a tă­mă­duit. Și Domnului I‑a mulțumit din toa­tă inima, zicând lauda: Aliluia.

Icosul al 4‑lea:

După adormirea ta te-ai arătat în chip minunat mamei căreia doctorii îi spu­seseră că trebuie să-și avorteze pruncul, pentru că bănuiau că acesta avea hi­droce­fa­lie. Dar tu i‑ai zis că va naște un băiat sănătos și i‑ai cerut să îl boteze cu numele tău. Iar mai apoi ea, când doctorii erau ui­miți de mi­nu­nea naș­terii pruncului său, ți‑a adus mulțu­mire, de care lucru minunându-ne îți zicem:

Bucură‑te, că pe mulți muribunzi des­­pre care doctorii spuneau că nu se pot vindeca i-ai tămăduit;

Bucură‑te, că prin rugăciunile tale tânărul care vreme de cinci luni a stat în comă și‑a revenit;

Bucură‑te, că bolnavii care se roa­­gă ție se întăresc în credință și primesc mângâiere cerească;

Bucură‑te, că ne înveți să prețuim mai mult sănătatea sufletească decât să­nătatea trupească;

Bucură‑te, că pe cei aflați pe patul de moarte de frica pierzătoare de suflet i‑ai izbăvit;

Bucură‑te, cel ce te‑ai rugat pentru cei aflați în comă și cu Sfintele Tai­ne i‑ai împărtășit;

Bucură‑te, că băiatul care avea pro­bleme de auz a visat că la mormântul tău l‑ai chemat;

Bucură‑te, că după ce a fost uns cu ulei de la candela ta s‑a întors în satul său vindecat;

Bucură‑te, că pe docto­rul care s‑a le­pă­dat de legăturile cu ma­sonii de can­cer l‑ai lecuit;

Bucură‑te, că spre folosul multora vestea despre această întâmplare s‑a răs­pândit;

Bucură‑te, că aducând celor sufe­rinzi alinare și mângâiere în vise și ve­de­nii te‑ai arătat;

Bucură‑te, că în chip minunat de sfin­ții doctori fără de arginți la stomac ai fost operat;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 5‑lea:

Când a venit la tine tânăra care vo­ia să te întrebe dacă e voia lui Dum­ne­zeu să pornească pe calea monahală, i‑ai răspuns mai înainte ca ea să apuce să îți spună ce o frământa: „Ceea ce ai în gând, să pui în faptă” și ea te‑a ascultat. Tot așa ajută‑ne și pe noi, sfinte, să cu­noaștem și să facem voia lui Dumnezeu și să Îl mărturisim prin viața noastră, cântând: Aliluia.

Icosul al 5‑lea:

Femeia care venise în Creta la po­menirea ta a auzit blânda ta mustrare: „De ce nu ai încredere în mine? Oare nu îți dau eu de fiecare dată mai mult decât ceri?”, dar având puțină credință nu te‑a as­cul­tat, căci a oprit o parte din banii pe care i‑ai cerut să îi lase la bise­ri­că. Tu aju­tă‑ne pe noi, sfinte, să ne încredințăm în­tru totul voii lui Dumnezeu, ca să îți aducem cântări de mulțumire:

Bucură‑te, cel ce alungi de la noi duhul neascultării și al necredinței;

Bucură‑te, că pentru rugăciunile ta­le învățăm să ascultăm glasul conști­in­ței;

Bucură‑te, cel ce vrei să părăsim slă­­bi­ciunile și desfătările lu­mești;

Bucură‑te, că nu doar de pă­ca­tele mari, ci și de păcatele mici ne fe­rești;

Bucură‑te, că în vreme de is­pi­tă prezența ta nevăzută o mărturisim;

Bucură‑te, că asemenea ucenicilor tăi ocrotirea ta cerească o dobândim;

Bucură‑te, că prin râsul tău bine­cu­vântat înseninai sufletele pelerinilor;

Bucură‑te, că îi încurajai pe cei ca­re simțeau că sunt la capătul puterilor;

Bucură‑te, cel ce risipești nehotă­râ­rea din mințile noastre încețoșate;

Bucură‑te, că alungi nedu­me­ri­­ri­le, ca să luăm hotărâri binecuvântate;

Bucură‑te, cel ce te scârbești de pa­timile noastre, dar pe noi ne iu­bești;

Bucură‑te, că în viața duhovni­ceas­că nu cu asprime, ci cu blândețe ne crești;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 6‑lea:

I‑ai văzut odată în chip minunat pe sfin­ții doctori fără de arginți cerându-I lui Dumne­zeu să te pedep­sească pentru o anumită greșeală, dar L‑ai vă­zut și pe Hristos privind spre tine cu o privire blândă și L‑ai auzit răspun­zân­du‑le: „Nu, nu‑l pedepsesc. Ceea ce Îmi cereți nu pot să fac.” Iar tu, cu­nos­când iubirea Lui și pocăindu-te, ai cântat cu smerenie: Aliluia.

Icosul al 6‑lea:

Voind tu ca Dumnezeu să îți desco­pe­re dacă ești vrednic de slujirea preoțească, ai visat că El te‑a pus paznic la o biserică strălucitoare, zicându‑ți: „Pe câți îi vei lăsa să intre, vor intra în ea și pe câți îi vei opri, vor rămâne pe din afară.” Ști­ind aceasta, noi ne temem ca nu cumva să ne rătăcim pe drumul care duce spre împărăția cerurilor și de aceea te rugăm să mijlocești pentru noi, ca să ne ri­dicăm din fiecare cădere și să te lăudăm cu recunoștință, zicând:

Bucură‑te, că Domnul a dat măr­tu­­rie despre harul pe care ți l‑a dat;

Bucură‑te, liman la care credin­cio­șii deznădăjduiți au alergat;

Bucură‑te, că la sfântul jertfelnic mulțime de nume ai pomenit;

Bucură‑te, părinte, care rănile su­fle­­telor bolnave le‑ai oblojit;

Bucură‑te, cel ce ai primit smerit mustrarea sfinților spre îndreptare;

Bucură‑te, că pentru pocăința ta Hristos a îndulcit lacrimile tale amare;

Bucură‑te, cel ce i‑ai primit la tine pe păcătoși, dar pe farisei i‑ai lepădat;

Bucură‑te, cel ce prin pilda vieții ta­le pe oamenii fățarnici i‑ai mustrat;

Bucură‑te, doctorie, care întărești sufletele slăbite în credință;

Bucură‑te, că pe cei care fac păcate împotriva firii îi chemi la pocăință;

Bucură‑te, că mulți păcă­toși pen­tru care te‑ai rugat s‑au pocăit;

Bucură‑te, că pentru lacrimile tale mulțime de suflete s‑au mântuit;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 7‑lea:

„Hristoase al meu, vreau să îi mân­tuiești pe toți oamenii. Vreau să îi mân­tuiești și pe toți catolicii, pe toți pro­testanții, pe toți musulmanii, pe toți cei de alte credințe, ba chiar și pe cei necre­din­cioși”, s‑a rugat Ție, Doamne, Sfân­tul Evmenie, iar noi, uimindu‑ne de cu­rajul, de iubirea și de râvna sa, Îți adu­cem cântarea: Aliluia.

Icosul al 7‑lea:

Când ai călătorit la Constantinopol i‑ai binecuvântat nu numai pe cei care erau creștini în ascuns, ci și pe mu­sul­mani, rugându‑te pentru venirea lor la Hristos. Știm că ai spus: „Nu poți ști ni­ciodată ce se poate întâmpla mâine”, de aceea te rugăm, sfinte, cheamă la lumina cre­dinței celei adevărate cât mai mulți oa­meni care stau acum departe de ea, ca să îți mulțumească, zicând laude ca acestea:

Bucură‑te, samarinean milostiv, că pe fiii lui Adam i‑ai binecuvântat;

Bucură‑te, că iubirea ta peste în­treg neamul omenesc s‑a revărsat;

Bucură‑te, că ai mărturisit că orto­doxia este singura credință adevărată;

Bucură‑te, că te‑ai rugat ca lumina ei să se răspândească în lumea toată;

Bucură‑te, că Domnul la Sfintele Liturghii multe taine ți‑a descoperit;

Bucură‑te, că pentru fiii Bisericii adevărate multe rugăciuni ai să­vârșit;

Bucură‑te, că în chilia ta și pentru întoarcerea ereticilor te‑ai rugat;

Bucură‑te, că din iubire nici pe pă­gâni și pe necredincioși nu i‑ai uitat;

Bucură‑te, că de învățătura orige­nis­tă despre mântuirea tuturor te‑ai ferit;

Bucură‑te, că, iubind acrivia, cur­sele ereziilor și ale înnoirilor le-ai nimicit;

Bucură‑te, sabie a Duhului, care în­vățăturile mincinoase le‑ai tăiat;

Bucură‑te, că predaniile Sfinților Pă­rinți cu credincioșie le‑ai urmat;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 8‑lea:

Prin cuvintele tale am cunoscut că ai fost dascăl al iubirii jertfelnice, învățându-ne: „Când cineva Îl iubește pe Dumnezeu, îi iubește pe toți. Îi iubim și pe eretici, pentru că și pe ei i‑a zidit Dumnezeu. Nu că am iubi ereziile lor. Îi iubim pe păcătoși, dar nu și nelegiuirile pe care le fac. Îi iubim, pentru că nu pu­tem să nu‑i iubim.” Și iubirea ta s‑a înăl­­țat la cer ca o tămâie binemiro­si­toa­re, cântând: Aliluia.

Icosul al 8‑lea:

Când una dintre femeile desfrâ­na­te cărora le împărțeai iconițe l‑a luat de braț pe unul dintre pelerinii care veni­seră cu tine în Rusia, tu ai spus cu blân­dețe: „Acesta este al meu”, fe­rindu‑l de primejdia pă­catului. Așa să ne păzești și pe noi, sfin­te, în ceasul ispitei, ca să te lăudăm, zi­când:

Bucură‑te, că prin blândețea ta lui Hristos I‑ai urmat;

Bucură‑te, că la pocăință pe feme­ia păcătoasă o ai chemat;

Bucură‑te, că pe pelerinul acela de ispita căderii l‑ai ferit;

Bucură‑te, că mulți tineri din ghea­­rele patimilor ai izbăvit;

Bucură‑te, că și de la tineri și de la bătrâni primești mulțumiri;

Bucură‑te, cel ce ne scapi de frici, de primejdii și de nenorociri;

Bucură‑te, cel ce te-ai rugat pentru cei care în păcate au căzut;

Bucură‑te, că în inimile lor ofilite mugurii nădejdii au crescut;

Bucură‑te, dezlegare a oamenilor le­gați cu lanțurile patimilor;

Bucură‑te, că ai fost candelă aprin­­să a nevoinței și a virtuților;

Bucură‑te, cel ce în cuptorul încer­cărilor ai făcut voia Domnului;

Bucură‑te, că ai arătat puterea cre­dinței prin îmblânzirea tigrului;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 9‑lea:

„Nu te mâhni atât de tare, copilul meu, Hristos te iubește”, i‑ai spus fe­me­ii care se rușina să spovedească pă­catul mare pe care îl făcuse. Ajută‑ne și pe noi, tu, cel care ești prieten al sufle­telor rănite de păcat, să ne ridicăm din mo­cirla în care am căzut, ca să Îi adu­cem Domnului cântarea: Aliluia.

Icosul al 9‑lea:

„Să te duci la icoana Arhanghe­lu­lui Mihail, ca el să te scoată din încur­că­tură”, i‑ai spus bărbatului din Mitilini care păcă­tuia, și Dum­nezeu l‑a ajutat să se despartă de femeia cu care își înșela soția. Tot așa și acum vino în aju­to­rul soților și soțiilor care batjocoresc taina cununiei, întorcându‑i pe toți pe dru­mul cel bun, ca să te laude împreună cu noi:

Bucură‑te, adiere care alungi no­rul ispitelor de la credincioși;

Bucură‑te, că fără șovăire îi ajuți să pună înce­put bun pe păcătoși;

Bucură‑te, că de păcatul divorțului mulți soți ai îndepărtat;

Bucură‑te, că certurile dintre ei le‑ai risipit când te‑au chemat;

Bucură‑te, că, aflând de minunile tale, familiile te aleg ocrotitor;

Bucură‑te, că ești rugător pentru pă­­rinți și pentru copiii lor;

Bucură‑te, că ajuți lumea mai mult decât în viața ta pământească;

Bucură‑te, că ne povățuiești să că­u­­tăm liniștea duhovnicească;

Bucură‑te, preot al Dumnezeului celui viu, care ne chemi la pocăință;

Bucură‑te, că ne ferești de rătăciri, ca să ne păstrăm dreapta credință;

Bucură‑te, că lacrimile soților evla­vi­oși care nu aveau copii s‑au risipit;

Bucură‑te, ocrotitor al copiilor ca­re la botez numele tău l‑au primit;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 10‑lea:

Fiind pentru noi pildă de virtute, cu zdrobire de inimă te‑ai rugat Mân­tu­i­­torului: „Hristoase al meu, ajută‑mă să Te iubesc tot mai mult și mai mult. Să Te iubesc mai mult decât pe mine în­sumi, decât pe toți oamenii și să nu mă satur să Te iubesc”. Și în altarul su­fle­tului tău I‑ai adus cântarea de laudă: Aliluia.

Icosul al 10‑lea:

Nu suntem vrednici să vii la noi, pă­cătoșii, precum a venit la tine Sfântul Nichifor de praznicul adormirii sale, ca să te mângâie în durerile tale și să îți spu­nă că te iubește. Dar te rugăm să fii ocrotitor al nostru, ca să învățăm să te iubim și să te cinstim aducându‑ți laude:

Bucură‑te, prieten al sfinților și al creștinilor care merg pe calea virtuților;

Bucură‑te, că pe calea sfințeniei ce­lor nevoitori le ești îndrumător;

Bucură‑te, mustrător al ieromo­na­hu­lui care spunea că vremea sfințeniei a trecut;

Bucură‑te, vrednic ucenic al Sfân­tu­­lui Nichifor, pe care pildă de evlavie l‑ai avut;

Bucură‑te, că după adormirea sa ți s‑a arătat când puteai muri și te‑a sal­vat;

Bucură‑te, grabnic ajută­tor al ce­lor care la vreme de necaz ți s‑au ru­gat;

Bucură‑te, că ploaia nu a căzut în locul pe care în aer cu mâna ta l‑ai în­semnat;

Bucură‑te, că tot așa nici ispitele nu i‑au doborât pe oamenii pe care i‑ai binecuvântat;

Bucură‑te, icoană a iubirii de Dum­nezeu și de aproapele în cu­getele noas­tre zugrăvită;

Bucură‑te, filă vie de Filocalie, ca­re îi chemi pe credincioși la rugăciu­nea neîncetată;

Bucură‑te, că pe creștini în lupta cu gândurile rele și otrăvitoare de suflet i‑ai povățuit;

Bucură‑te, că prin sfaturi ceața mâh­nirii și a deprimării de la cei nepu­tincioși o ai risipit;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 11‑lea:

Atunci când preotul din Creta și‑a zis în gând: „O, dacă aș avea și eu o bucățică din hainele pe care le poartă părintele Ev­me­nie…”, tu i‑ai dăruit de îndată un epitrahil din biserică. Noi nu suntem vrednici să pri­mim de la tine mari daruri, dar îți cerem să fii mijlocitor și po­vă­țuitor al nostru pe ca­lea mântuirii, ca să cântăm în veci: Aliluia.

Icosul al 11‑lea:

În tinerețea ta ți s‑a arătat Sfânta Mare Muceniță Marina ieșind din icoa­na ei și ținând diavolul de coarne, învă­țân­du‑te să re­ziști în lupta duhovni­cească, și ți‑a zis: „Într‑o zi, tu vei învia un mort”. Învi­a­ză‑ne acum pe noi, Sfinte Ev­me­nie, pe cei care suntem morți sufle­tește și fugim de calea învierii care trece prin cruce, ca să te lăudăm, zicând:

Bucură‑te, că Sfânta Marina te‑a îndrumat în lupta duhovnicească;

Bucură‑te, că mulți sfinți te‑au ocro­tit în nevoința ta îngerească;

Bucură‑te, că pe Sfântul Porfirie îm­preună rugător l‑ai primit;

Bucură‑te, că această legătură bi­ne­cuvântată în duh s‑a pecetluit;

Bucură‑te, că voi împreună cu alți sfinți pen­tru pacea lumii v‑ați rugat;

Bucură‑te, că atunci norul războ­iu­lui în chip minunat a fost îndepărtat;

Bucură‑te, că celor care trec prin în­cercări grele le aduci alinare;

Bucură‑te, că ne ajuți să aflăm li­niștea în vremurile de tulburare;

Bucură‑te, mână de ajutor întinsă celor din întunericul păcatelor;

Bucură‑te, dreptar, care ne arăți calea spre împărăția cerurilor;

Bucură‑te, clopot, care cu putere mi­la dumnezeiască o vestești;

Bucură‑te, că prin bucuria ta în­tris­tarea din suflete o risipești;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 12‑lea:

Când ucenicii tăi se temeau că du­pă trecerea ta la viața veșnică îi vei uita, le‑ai spus cu hotărâre: „Nu, niciodată!”, încredințându‑i de iubirea pe care le‑o purtai și le‑o vei purta în con­ti­nuare. Iar noi, plecând genunchii inimii ca și cum am îngenunchea în fața sfintelor tale moaște, îți cerem să picuri și peste noi o pică­tură din iubirea ta pă­rintească şi Îi cân­tăm Domnului, Cel ce te‑a proslăvit: Aliluia.

Icosul al 12‑lea:

După adormirea ta te‑ai arătat în vis în chip minunat unor ucenici ai tăi, binecuvântându‑i într‑o biserică slăvită. Iar ei, încredințându‑se de acoperă­mân­tul rugăciunilor tale, și‑au împărtășit unii altora bucuria trăită și ți‑au adus cân­tări de laudă:

Bucură‑te, că Dumnezeu îți desco­pe­rea numele creștinilor pe care îi îm­părtășeai;

Bucură‑te, că prin aceasta de mul­ți­mea harismelor primite de sus îi în­cre­dințai;

Bucură‑te, că în duh îi vedeai adu­nați în rugăciune pe ucenicii Sfântului Porfirie;

Bucură‑te, cel ce acum ne vezi pe noi, pe toți cei care cu credință ne ru­găm ție;

Bucură‑te, că unii bolnavi ale căror pomelnice au fost puse sub perna ta s‑au vindecat;

Bucură‑te, că ai primit mulțumi­ri­le femeii pe care ai lecuit‑o de cancer la ficat;

Bucură‑te, că fiind în spital cu tru­pul, cântăreții psalmodiind în biserică te‑au auzit;

Bucură‑te, că după trecerea ta la Domnul de toți cei care ți s‑au rugat te‑ai milostivit;

Bucură‑te, că tânărul care cu evlavie păstra fotografia ta cu credință te‑a chemat;

Bucură‑te, că a avut nădejde în pu­terea rugăciunilor tale și a scăpat nevă­tămat;

Bucură‑te, că biruind legile firii ți‑ai mișcat un picior când erai așezat în sicriu;

Bucură‑te, că prin harul primit de la Domnul Hristos ai arătat atunci că ești viu;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 13‑lea:

O, Sfinte Evmenie, noule făcător de minuni, ale cărui daruri le lăudăm ziua și noaptea, apărătorule al nostru, fii nouă ajutor în ceasul morții și ne ri­dică la ceruri, ca să Îi cântăm lui Dum­nezeu împreună cu arhanghelii și cu toți sfinții în vecii vecilor: Aliluia.

Acest Condac se zice de trei ori. Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Sfinte Evmenie, tu I‑ai mul­țumit Domnului că a îngăduit… și Con­dacul întâi: Veniți, ucenicilor ai lui Hris­tos, să îl lăudăm… Apoi se zice această

Rugăciune

Sfinte Evmenie, noule făcător de mi­nuni, primește rugăciunile noastre, ale păcătoșilor, că la tine alergăm cu nă­dejde, crezând că nu vei trece cu ve­de­rea rugăciunile noastre din pricina pă­ca­telor care ne apasă.

Știm că te‑ai arătat unora dintre ucenicii tăi după trecerea ta la Domnul și i‑ai binecuvântat, întărind prin aceas­ta făgăduința ta că nu îi vei uita ni­cio­da­tă. Noi nu ne‑am învrednicit să fim uce­nicii tăi, sfinte, dar credem că iubirea ta ne acoperă și pe noi, cei mulți și nepu­tincioși, și cerem cu credință să fim bi­necuvântați de tine. Așa cum psalții te‑au auzit cântând în biserică, deși cu trupul erai în spital, așa să simțim și noi în taină prezența ta binefăcătoare în viețile noastre.

Am auzit de femeia bolnavă de can­cer la ficat, al cărei bilet a fost pus sub perna ta și ai vindecat‑o. Noi nu am pus cererile noastre sub perna ta, dar ple­când genunchii inimilor noastre în fața sfintei tale icoane, ne închinăm cu evla­vie, ca și cum am sta în fața sfin­te­lor tale moaște. Primește cererile noas­tre, Sfinte Evmenie, și ne izbăvește de toată ispita și de tot răul, văzut și ne­vă­zut.

Îmblânzește patimile noastre, pre­cum ai îmblânzit tulburarea tigrului. Păzește‑ne de tot răul, cum i‑ai pă­zit de ploaie pe cei care stăteau în cer­cul pe care l‑ai făcut cu mâna în aer și nu s‑au udat. Roagă‑te pentru toți bolnavii, stând lân­gă patul lor de suferință, pre­cum ai stat lângă femeia care te‑a văzut în spital în timpul operației și după aceea. Ai grijă de toți călugării și de toate maicile, tu, cel ce te-ai rugat pentru Sfântul Sofronie de la Essex și el s‑a tămăduit, fiind uns cu ulei sfințit la Sfântul Maslu.

Ai grijă de soții cre­din­cioși, alun­gând dintre ei neînțele­ge­rea și tul­bu­ra­rea, tu, cel ce pe bărbatul care își înșela nevasta l‑ai povățuit să ceară sprijinul Sfântului Arhanghel Mihail și el s‑a des­părțit de femeia cu care păcătuia.

Ai grijă de toți copiii, fe­rindu‑i de păcatele tinereții și de curse­le viclea­nului diavol.

Să nu ne depărtezi de ajutorul tău, cum ai depărtat‑o de la tine pe maica care venise la tine fără dorința de a pune în­ceput bun pocăinței. Ci înse­ni­nează vie­ți­le noastre, ca să cu­noaș­tem bucuria cea adevărată, pe care au cunoscut‑o cei pe care i-ai ridicat din groapa întristării.

Căci avem nevoie de mijlocirile ta­le în fața tronului dumnezeiesc, ca să nu fim înghițiți de marea vieții acesteia, ci să mergem cu pocăință și smerenie pe calea cea îngustă a mântuirii. Și pri­mind ajutorul tău, să Îl lăudăm în toate zilele vieții noastre pe Dumnezeu cel în Treime lăudat, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită. Amin.

 

RUGĂCIUNI LA DIFERITE TREBUINȚE

Rugăciune la vreme de ispită

 Sfinte Evmenie, mare făcătorule de minuni, vezi focul încercării prin ca­re trec, vino degrabă în ajutorul meu și liniștește acum și sufletul meu tul­burat.

Precum în timpul pelerinajului din Rusia, când femeile desfrânate s‑au apropiat de grupul în care erai, pentru a-i prinde în mrejele lor pe tinerii pelerini, tu ai intervenit de îndată cu blândețe și ai în­depărtat de la ei ispita, tot așa acum îndepăr­tează de la mine această ispită care a nă­vălit asupra mea, ca să nu mă biruie patimile și slăbiciunile trupești.

Am aflat cum tânărul care îți spu­sese că va veni să cânte la biserica ta a fost înșelat de diavol, gândindu‑se că și patul îi aduce odihnă, și a ajuns la bise­rică abia după sfârșitul slujbei. Dar am aflat și de părintele ieromonah pe care l‑ai mustrat, spunându‑i să nu dea vina pe diavol pentru neputințele și slăbi­ciu­nile sale.

Eu, neavând duhul deosebirii du­hu­rilor, nu îmi dau seama cât de mare este ispita diavolească și cât de mare este lupta pe care o ridică împotriva mea tru­pul și gândurile pe care nu pot să le stăpânesc. Dar tot ce știu e că mărturisesc că am nevoie de harul lui Dumnezeu, de acoperământul Maicii Domnului și de mij­lo­­ci­rea ta, ca să rezist până la capăt fără să păcătuiesc.

Pe femeia care voia să ascundă la spovedanie un păcat nu ai mustrat‑o, ci cu blândețe ai ajutat-o să înțeleagă cât de mare e iubirea lui Dumnezeu pentru toți oamenii, oricât ar fi de păcătoși.

Nici pe mine să nu mă mustri, Sfin­te Evmenie, ci să mă ajuți să mă spo­vedesc cu sinceritate și cu zdrobire de inimă. Să nu ajung, sfinte, ca oamenii pe care i‑ai gonit de la tine. Ci să fiu ca unul dintre prietenii tăi, pe care i‑ai ajutat să stea tari la vreme de încercare și, primind răspuns la cererile lor, ți‑au adus mulțumirile lor. Ca văzând ajutorul tău, să Îl slă­vesc pe Dumnezeu, Cel Ce te‑a binecu­vân­tat și a revărsat asupra ta darurile Sale și să Îi cânt în toate zilele vieții mele: Aliluia.

Rugăciune pentru îndreptarea vieții

 Sfinte Evmenie, lucrătorule al vir­tu­­ții, văzând neputințele și patimile noas­tre, trimite‑ne degrabă ajutorul tău cel ce­resc, ca să punem început bun mân­tui­rii.

Nu te scârbi de întinăciunea sufle­telor noastre, sfinte, că războiul duhov­nicesc este greu și simțim că pierim. Nu ne depărta de la tine, așa cum ai go­nit‑o pe maica aceea care avea gânduri viclene și care nu voia să se pocăiască. Ci mus­tră‑ne spre îndreptarea vieții, cum l‑ai mustrat pe doctorul din Patras, că­ruia i‑ai cerut să arunce din casă sim­bolurile masonice și să topească aurul primit de la masoni, pentru a face cru­ciulițe din el și pentru a le împărți al­tora. Căci doc­torul, primind cu smere­nie mustrarea ta, s‑a întors la tine cu pocăință și pen­tru rugăciunile tale s‑a tămăduit de boa­la cancerului.

Așa să se tămăduiască, Sfinte al lui Dumnezeu Evmenie, și sufletele noastre bolnave, de toate bubele și de toate patimile. Ca primind ajutorul tău să te lăudăm și să îți mulțumim, a­vându‑te povățuitor tainic pe calea mân­tuirii până la sfârșitul vieții noastre. Amin.

Rugăciunea celui tulburat de duhurile rele

 Sfinte Evmenie, alesule slujitor al lui Hristos, către tine înalț gândul meu, în acest ceas de grea încercare. Știu, sfinte, că în tinerețea ta ai văzut‑o pe Sfânta Mare Muceniță Marina ieșind din icoana ei, ținând diavolul de coarne și învățându‑te să stai împotriva ata­cu­ri­lor lui. Mai știu, sfinte, că tu însuți ai suferit mult în vremea în care din îngă­duința lui Dumnezeu, ca să înveți smere­nia, puterile întunericului au pus stăpânire pe mintea ta. Știu, sfinte, și că atunci Maica Domnului ți‑a venit în ajutor, când erai aproape de mănăstirea închi­nată ei din Kuduma.

Mai apoi ai cunoscut în viața ta fri­ca adusă de prezența îngerilor căzuți, dar ai avut și puterea de a rezista. Am aflat de luptele tale cu duhurile necu­rate de la Lacul Dris, de la Biserica Schimbării la Față și din alte locuri și cred că pentru răbdarea ta ai primit mare har de la Dumnezeu.

Tu ai adus liniște în sufletul tâ­nă­rului care, pătimind din pricina diavo­li­lor, simțea un foc mistuitor înlăuntrul său. Și mult l‑ai întărit pe bolnavul de la spitalul de boli infecțioase care, în timp ce era atacat de duhurile rele, simțea ocrotirea ta minunată.

Așa ajută‑mă și pe mine, alungând de la mine toată lucrarea puterilor în­tunericului, toată slăbiciunea și toată ne­putința. Ca ridicându‑mă din groapa morții sufletești, să înviez duhovnicește și să Îl laud în vecii vecilor pe Dumne­zeu, Care prin sfinții Săi Își arată neîn­cetat marea Sa iubire pentru neamul omenesc. Amin.

Rugăciune înaintea unui examen

Sfinte Evmenie, ajutătorule al ele­vi­lor și al studenților care dau examene, știind mulțimea minunilor tale vin la tine și îți cer ajutorul. Pe mulți i‑ai ajutat, sfinte, și cred că îi ajuți pe toți cei care te cheamă cu credință în rugă­ciu­nile lor. Pe studentul de la facultatea de drept, care de două ori picase un examen și care în ajunul reexaminării te‑a ajutat să torni ciment în loc să mai învețe, pentru rugăciunile tale a treia oară a trecut examenul, deși nu mai nă­dăj­duia că va reuși. Iar tâ­nărul pe care l‑ai binecuvântat, zicân­du-i: „Să te ajute Domnul să scrii cu bine, să treci foarte bine examenul!”, a reușit să ia o notă mare, deși nu avu­se­se timp să învețe, din pricină că trebuia să meargă la muncă. Eu îți cer, sfinte, să mă ajuți să pri­mesc întru totul voia lui Dumnezeu. Să pot învăța cât mai mult și mai bine, fără să îmi pun nădejdea în puterile mele. Ci, având nădejde în ajutorul cel de sus, să trec cu bine de această încer­care și să duc o viață bineplăcută Dom­nului în toate zilele vieții mele. Amin.

Rugăciune pentru cei de alte credințe

Sfinte Evmenie, cel ce ai fost uce­nic al Sfântului Nichifor cel lepros și nepot duhovnicesc al Sfântului Antim, marele duhovnic din Hios, și prin aceș­tia te‑ai înrudit duhovnicește cu tot so­borul sfinților colivazi, apărători ai pre­da­niilor Sfinților Părinți și dascăli ai vie­țuirii filocalice, primește, te rog, în cea­sul acesta puțina mea rugăciune.

Știu că, atunci când ai văzut în chip minunat o biserică strălucitoare, ai auzit glasul lui Hristos spunându‑ți: „Pe câți îi vei lăsa să intre, vor intra și pe câți îi vei opri, vor rămâne pe din afară.” De aceea îți cer să te rogi și pentru mi­ne, păcătosul, ca să merg pe calea cre­dinței până la trecerea mea din viața aceasta plină de deșertăciune.

Dar, mai mult decât atât, îndrăz­nesc să îți cer să te rogi și pentru cei ca­re stau departe de Biserica lui Hristos, ca să vină la lumina adevărului. Știu că în timpul vieții te‑ai rugat: „Hristoase al meu, vreau să îi mân­tuiești pe toți oa­me­nii. Vreau să îi mân­tuiești și pe toți ca­tolicii, pe toți pro­testanții, pe toți mu­sulmanii, pe toți cei de alte credințe, ba chiar și pe necre­din­cioși”.

Dar mai știu și că, atunci când l‑ai pomenit la proscomidie pe catolicul ca­re îi ajutase pe leproși, îngerul Dom­nu­lui a aruncat de pe Sfântul Disc de trei ori mirida scoasă pentru el. Iar mai apoi îngerul ți s‑a arătat și te‑a mustrat, spu­nându‑ți că la rugăciunile personale pot fi pomeniți toți oamenii, vii și morți, dar la Sfânta Liturghie doar fiii Bisericii dreptslăvitoare. Crezând mărturiei tale despre aceas­tă arătare minunată, îndrăznesc, sfin­te, să îți cer să te rogi și pentru omul a­ces­ta, pentru (numele), care stă de­parte de credința și de Bise­rica cea adevărată.

În timpul pelerinajului la Constan­ti­nopol tu i‑ai binecuvântat nu doar pe creștini, ci și pe musulmani, dorindu-ți ca mai apoi să vină și ei la Hristos. Tu ai mărturisit că Dumnezeu Se bucura când te rugai pentru eretici și pentru cei de alte credințe, ba chiar și pentru necre­dincioși, și de aceea îndrăznim să îți cerem să te rogi pentru ei și după trece­rea ta din via­ța pământească. Nu împu­ți­na ru­găciunile tale pentru aceștia a­cum, când te afli în bucuria cea gătită sfin­ților, ci îndură‑te și mijlocește pen­tru ei înaintea Dreptului Judecător.

Ca părăsind ei rătăcirile și înșelă­rile, să vină la lumina lui Hristos și să Îl lau­de pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Trei­mea cea deoființă și nedes­părțită, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea soților care nu au putut să aibă copii

 Sfinte Evmenie, cel ce aduci bucu­rie în sufletele mâhnite și întristate, la tine alergăm cu credință, având nădejde în mijlocirile tale. Știm de părinții pe care i‑ai binecuvântat și s‑au bucurat de copiii lor, după ce ani de zile alergaseră pe la tot felul de doctori, fără să pri­mească niciun ajutor. Am auzit de fe­meia măritată de opt ani, care nu avea copii, și căreia i‑ai spus: „Să ții post și pentru tine și pentru soțul tău și o să faci un copil!” Iar ea, făcând ascultare de cuvântul tău, a luat mai apoi plata as­cultării și a născut o fetiță, care era mărturie a minunilor tale.

De multe ori tu ai rușinat înțe­lepciunea medicilor care au spus unor părinți că nu pot avea copii sau că, dacă totuși îi vor avea, aceștia nu vor fi sănătoși. Tu, cel ce ai primit de multe ori ajutorul Sfinților Doctori fără de arginți, care te‑au și operat la stomac în chip minunat, trimite‑ne acum ajutorul tău ceresc.

Știm că nu suntem vrednici să pri­mim acest ajutor, dar mărturisind ne­vrednicia noastră mărturisim și faptul că iubirea ta nu se poticnește de nepu­tințele noastre. Și te rugăm să ne ajuți să mergem pe calea mântuirii și să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, oricare ar fi aceasta. Iar ție îți mulțumim și vrem să te lăudăm în toate zilele vieții noas­tre. Amin.

Rugăciune la vreme de secetă

Sfinte Evmenie, cel ce vii degrabă în ajutorul tuturor celor care te cheamă în rugăciunile lor, vino acum și la noi, cei pătimași și păcătoși. Din pricina mulțimii păcatelor noastre nu ne‑a învrednicit Dumnezeu să avem parte de ploaie și seceta a uscat pământul.

Am aflat de seceta mare care a avut loc în regiunea Atenei, când ai mers și ai binecuvântat lacul Maraton, zicând multe rugăciuni. Tu ai văzut mai înainte cu duhul că Dumnezeu va împlini ce­rerile tale și ai spus că va veni multă ploaie, dar cei de lângă tine s‑au îndoit de cuvântul tău. Lucrul acesta părea cu neputință, căci vreme de aproape trei ani nu mai plouase și pe cer nu se vedea niciun nor. Dar după două zile a plouat vreme îndelungată și atunci oamenii au înțeles puterea rugăciunilor tale, căci ca un nou Ilie ai dezlegat cerul și ai adus bucurie celor care sufereau din pricina secetei.

Cine poate spune mulțimea minu­nilor tale, Sfinte Evmenie? Atunci când vorbeai cu oamenii în curtea bisericii, a început ploaia și femeia credincioasă voia să îți aducă o um­bre­lă, dar tu ai oprit‑o, însemnând cu mâna un cerc în aer în jurul locului în care vă aflați. Iar pe voi ploaia nu v‑a atins, deși de jur împrejur ploua peste tot.

Mari sunt darurile pe care ți le‑a dăruit Dumnezeu și de aceea îndrăznim să îți cerem ajutorul. Nu pentru cre­din­ța noastră, nu pentru vrednicia noastră, ci pentru iubirea pe care o ai față de oameni arată‑ți și acum darul tău, dez­legând cerul și aducând ploaie binefă­că­toare.

Ca văzând în acest dar semnul mi­lostivirii dumnezeiești, să sporim în ru­gă­ciune și nevoință și să Îl lăudăm în toa­tă viața noastră pe Dumnezeu, Cel ca­re lucrează prin sfinții Săi lucruri mari și minunate spre folosul oameni­lor. Amin.

 Rugăciunea celui aflat în primejdie de moarte

 Sfinte Evmenie, ocrotitorule al ce­lor slabi și izbăvitorule al celor aflați în curse de tot felul, primește acum puțina mea rugăciune.

Știu că, atunci când ți‑ai primej­duit viața fără să vrei, când voiai să scapi de insectele din chilia ta, tu ai avut parte de cercetarea minunată a Sfântului Nichifor cel lepros, povățu­i­to­rul și prietenul tău ceresc. Iar prin ară­tarea lui ai scăpat de la moarte și I-ai mulțumit Domnului pen­­tru ajutorul primit.

Te rog, Sfinte Evmenie, ajută‑mă și tu pe mine în acest ceas, când am mare nevoie de ocrotirea ta. Nu sunt vrednic să mi te arăți în chip minunat, nu sunt vrednic să primesc povețele tale, cum le‑ai primit tu pe ale Sfântului Nichifor. Dar așa nevrednic cum sunt, nu încetez a nădăjdui în mila lui Dum­nezeu, în ajutorul Preasfintei Născă­toa­re de Dumnezeu și în mijlocirea ta.

Am aflat de tânărul motociclist care, păstrând cu evlavie fotografia ta, când era în primejdia morții a cerut ajutorul Dom­nu­lui și al tău și a scăpat. Am aflat și de șoferul care, atunci când frâna autocarului s‑a stricat și el nu mai vedea nicio scăpare, te-a chemat în rugăciune și mașina s‑a oprit în chip minunat.

Arată‑ți și cu mine lucrarea ta, pre­cum ai arătat‑o cu toți cei care te‑au chemat lângă ei la vreme de necaz și de suferință. Ca văzând sprijinul tău, să mă întăresc în credință și să îți mulțumesc, aducându‑ți laude în toate zilele vieții mele. Amin.

Rugăciune pentru dobândirea liniștii în familie

 O, Sfinte Evmenie, primește aceas­tă puțină rugăciune pentru noi, tu, cel ce ai ajutat în timpul vieții tale mulțime de familii. După moartea ta ți‑ai înmulțit ajutorul, sfinte, și de aceea cred că ne poți acoperi și pe noi cu puterea pe care ai primit‑o de la Dumnezeu.

Am auzit de femeia care voia să ascundă la spovedanie un păcat, dar tu ai îndreptat‑o cu blândețe pe dru­mul cel bun. Am auzit și de soțul ei, care s‑a pregătit cu multă grijă pentru spo­ve­danie și pe care l‑ai ajutat să meargă pe calea credinței. Ajută‑ne și pe noi, sfinte, alungând de la noi toate ispitele și toată neînțelegerea.

De multe ori ai topit gheața dintre soți, aducându‑i la iubirea cea dintâi. Pe mulți i‑ai ferit de ispita divorțului și i‑ai ajutat să sporească în pace și înțelegere.

Tu pe bărbatul care își înșela soția l‑ai trimis să meargă să ceară sprijinul Sfântului Ar­hanghel Mihail și el, des­păr­țindu-se de fe­meia cu care păcătuia, s-a întors la soția lui.

Iar pentru credința femeii care a venit la tine ca să te rogi pentru sănă­tatea so­țului ei, care era bolnav de ani de zile, tu l‑ai binecuvântat pe acesta, spunând: „Soțul tău să nu mai pățească niciodată nimic.” Și, pen­tru tăria bine­cu­vântării tale, Dumnezeu l‑a vindecat.

Așa te rugăm, sfinte, binecuvân­tea­­ză‑ne și pe noi și vindecă toate bolile noastre sufletești și trupești, ca fiind spri­jiniți de tine să Îi aducem în vecii ve­cilor slavă Dumnezeului care te‑a proslăvit. Amin.

 Rugăciunea părinților pentru copiii lor

 Sfinte Evmenie, cel ce în viața ta ai binecuvântat mulțime de copii și i‑ai ocrotit prin rugăciunile tale, primește rugăciunea pe care o facem acum pen­tru copiii noștri. Grea este crucea creș­terii copiilor și uneori suntem apăsați de tristețe și de amărăciune. Dar cre­dem în puterea mijlocirii tale și de aceea îți cerem să ne vii în ajutor.

Știm de tânărul care voia să înre­gistreze cuvintele tale și căruia i‑ai zis: „Cuvintele pe care ți le zic se înscriu numai în prezent și în inima ta. Nu se pot înregistra pe benzi de magnetofon ori pe hârtie.” Înregistrează, sfinte, po­vețele tale în mințile și în inimile co­pii­lor noștri. Vino în taină lângă ei, po­vă­țuindu‑i să crească în dreapta credință și pe calea virtuții. Ferește‑i de greșeli, de păcate și de prietenii stricătoare de suflet.

Tu te‑ai mâhnit de cuvintele învă­țătorului care spunea despre copii că s‑au sălbăticit cu totul, ba chiar și alte cuvinte, mai grele. Oare ce-ar fi spus acel învă­țător despre copiii de astăzi, care par mult mai neascultători și mai aplecați spre rău decât cei de ieri?

Cum să nu ne plângem noi, părin­ții lor, care dorim să îi vedem crescând în credință și în virtute? Cum să răbdăm fără să cârtim și fără să lăsăm patima mâniei să ne biruiască? Ne este tare greu, sfinte.

Tu însuți te‑ai supărat pe nepoata ta, care călcând postul s-a mă­ritat în zi de vineri, și din această pri­cină nu te‑ai mai dus la nunta ei. Pe copiii noștri să nu te superi, sfinte, chiar dacă vor face greșeli mari, ci să te rogi pentru ei, ca să vină la po­căință. Iar pe noi, părinții lor, ajută‑ne să mergem pe calea cea îngustă a mân­tuirii, povățuiți de părintele duhovnic și ostenindu‑ne pe calea rugă­ciu­nii și a fap­telor bune. Ca simțind pu­te­rea ocro­tirii tale să îți aducem laude în toate zilele vieții noastre. Amin.

Rugăciunea celui care trece prin lipsuri și greutăți

 Sfinte Evmenie, noule făcător de minuni, Dumnezeu te‑a scos la lumină în aceste vremuri de împuținare a cre­dinței. La ajutorul tău alerg acum, fiind necăjit și împovărat cu tot felul de lip­suri și de necazuri. Tu ai purtat crucea grea a leprei fără să cârtești. Tu ai fost lovit de atacurile puterilor întunericului și ai cunoscut durerea până la capăt. Tu ai răbdat încercări și greutăți de tot fe­lul, dar ți‑ai pus nădejdea în Dumnezeu și nu te‑ai lăsat biruit de ispite.

Vezi, sfinte, greutățile prin care trec. Roagă‑te lui Hristos să îmi dea răb­dare și putere să rezist până la sfâr­șit. Nu îți cer să mă ajuți să duc o viață de desfătări, ci vreau doar să am puterea de a mă lăsa în voia lui Dumnezeu. Tu ai venit în ajutorul feme­ii care tre­buia să plătească o mare dato­rie la ban­că, pentru că girase pentru a-și ajuta un prieten, iar acela nu își plătise datoria. Căci femeia ți‑a cerut sprijinul în ru­gă­ciune și atunci tatăl ei a reușit să îi dă­ruiască banii de care avea nevoie. Așa ajută‑mă și pe mine, sfinte, să trec cu bine de încercarea aceasta. Să nu mă las biruit de frică, de amărăciune și de deznădejde, ci să am nădejde în aju­torul tău. Am auzit de femeia căreia, când a venit la pomenirea ta,  i‑ai ce­rut să lase la biserica din Creta banii pe care îi a­vea, dar ea s‑a îndoit de cuvântul tău și nu te‑a ascultat. Eu nu vreau să ajung să mă îndoiesc de ajutorul tău, sfinte.

Știu că psaltul care credea că l‑ai gonit fără motiv de la biserica ta a ajuns la timp la biserica unde preotul avea mare nevoie de el, pentru că veniseră mulți copii să se împărtășească și nu era cine să cânte la slujbă. Și atunci, înțe­le­gând cum a lucrat Dumnezeu prin ha­ris­mele tale, psaltul s‑a întărit în cre­din­ță. Așa ajută‑mă și pe mine, sfinte, să văd în toate zilele lucrarea lui Dumnezeu spre mântuirea mea și să nu mă îndoiesc de pronia Sa cea plină de mi­­los­tivire. Ci să Îl slăvesc pe El în toate în­cer­­­cările prin care trec, așa cum ai fă­cut tu însuți în focul încercărilor prin care ai tre­cut, și să Îi cânt în vecii vecilor: Aliluia.

Rugăciune la vreme de război 

Sfinte Evmenie, mare făcătorule de minuni, primește puțina noastră ru­găciune în acest ceas, când sufletele noastre sunt greu încercate. Știm că, atunci când a început invazia din Cipru, candelele din biserica în care te rugai s‑au mișcat și icoanele au plâns, iar pes­te tine a venit duhul întristării. Tu mult ai suspinat și mult te‑ai rugat pentru oa­me­nii aflați în diferite războaie și cu zdrobire de inimă I-ai cerut lui Dumnezeu să Își arate îndurarea Sa și să aducă în mijlocul lor pacea.

Duhul fricii vrea să își înfigă ghea­rele în inimile noastre, iar norii deznă­dejdii vor să ne acopere. Dar noi nădăj­duim în ajutorul lui Dumnezeu și în ru­găciunile tale și ale tuturor sfinților. Am auzit cum, la chemarea minunată a Mai­cii Domnului, tu te‑ai rugat împreună cu Sfântul Porfirie din Atena, cu Sfântul Paisie Aghioritul, cu Sfântul Iacov din Evvia și cu alți sfinți, pentru a opri un nou război mondial, care era gata să înceapă în vremea bătrâneților tale. Sfântul Porfirie ți‑a spus că Maica Domnului se va milostivi și că nu va îngădui să se întâmple ceva rău și așa a fost, căci Dumnezeu a amâ­nat atunci războiul din Ucraina. Mare este puterea și lucrarea voastră, sfinților. Am aflat însă și că Sfântul Ioan Rusul v‑a spus tot atunci că „trebuie să fie război, căci nu există alt chip în care să se mântu­iască această lume”. Noi te rugăm cu zdro­bire de ini­mă, Sfinte Evmenie, cheamă‑i tu acum pe sfinții cu care te‑ai rugat atunci pen­tru împiedicarea războ­iu­lui din Ucrai­na. Veniți în ajutorul tuturor celor aflați în primejdia morții. Aveți grijă de toți cei răniți și de toți cei bolnavi. Aveți grijă de toți cei care suferă în fel și chip, de cei rămași fără locuințe, fără hrană și fără alte lucruri de trebuință.

Opriți prin rugăciunile voastre răz­­boiul acesta, mijlocind cu stăruință în fața tronului dumnezeiesc. Păziți‑ne pe noi și pe toți cei din familiile noastre și pe toți cunoscuții noștri de tot răul și de tot necazul. Arătați‑vă puterea, sfin­ților, că mare nevoie avem de voi.

Păziți bisericile și mănăstirile de atacurile dușmanilor. Aveți grijă de toți slujitorii Bisericii și de toți credincioșii. Aveți grijă de bătrâni, de copii, de ti­neri, de oamenii de toate vârstele. Aju­ta­ți‑ne să trecem cu bine de această grea încercare, fără să fim clătinați în credința noastră în Dumnezeu și în iu­birea Lui pentru tot neamul omenesc.

Alungați de la noi toată ispita, toa­tă răutatea, toată necredința. Ajutați‑ne ca în această vreme de grea încercare să punem cu adevărat început bun mân­tuirii și să ducem o viață bine­plă­cută lui Dumnezeu. Ca văzând lucrarea voastră, să Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel Ce este minunat întru sfinții Lui. Amin.

Rugăciune pentru cel aflat pe patul de moarte

 Sfinte Evmenie, mare făcătorule de minuni, primește puțina mea rugă­ciune pentru acest bolnav, care se află pe patul de moarte. Dacă îi este de folos să se tămăduiască, ajută‑l să se tămă­du­iască, așa cum ai făcut și cu alți bolnavi.

Cred că pentru tine nicio boală nu este de nevindecat, dacă vindecarea este de folos mântuirii. Dar, dacă firul vieții lui s‑a sfârșit, ajută‑l în ceasul morții și după aceea. Am aflat cum, atunci când erai bolnav, pe preotul care venise la tine l‑ai trimis să îl împărtășească pe tâ­nărul muribund, mai înainte ca mama lui să apuce să îți ceară aceasta. De multe ori ți‑ai arătat grija și iubirea față de oa­me­nii care suferă în fel și chip, fără ca ei să îți ceară ajutorul. Cu atât mai mult te rog, primește ru­găciunile mele și vino și acum în aju­torul acestui bolnav, că mare nevoie are de sprijinul tău. Ca știind lucrarea ta, să pun și eu început bun mântuirii, lău­dân­du‑L în toată viața mea pe Dumne­zeu, Cel ce a dat sfinților Săi daruri mi­nunate. Amin.

Rugăciune la vreme de cumpănă

Sfinte Evmenie, prieten al celor ca­re te cinstesc și luminător al celor aflați la răspântii în viața lor, nădăj­du­iesc că nu te vei scârbi de puținătatea credinței mele și nici de viața mea plină de patimi, ci îmi vei veni în ajutor.

Cred, sfinte, că prin darul lui Dum­nezeu poți mijloci pentru mine, ca să iau hotărârea cea bună. Pe mulți i‑ai ajutat, când nu știau pe ce drum să meargă și atunci au nădăjduit în pute­rea rugăciunilor tale. De la alegerea unui liceu sau a unei facultăți până la alegerea locului de muncă sau până la mutarea în altă locuință, în tot felul de nedumeriri mulți oameni au simțit aju­to­rul tău minunat.

Sfinte Evmenie, mie nu îmi este limpede care este voia lui Dumnezeu în această privință. Îmi este teamă și nu vreau să greșesc, ca mai apoi să fiu ispitit de cel rău să regret hotărârea pe care am luat‑o.

Am auzit de soții care regretă că nu s‑au călugărit și de călugării care regretă că nu au ales calea de familie. Am auzit de tânărul care voia să știe dacă să aleagă sau nu calea monahală, iar tu i‑ai spus: „Dacă îți voi spune ce să faci, te vei duce să faci așa cum îți zic, dar este foarte important să faci de bună­voie și din convingere personală ceea ce simți.” Tu știai că va ajunge ieromonah, dar ai așteptat să i se limpezească che­marea lăuntrică, fără să îl influențezi să aleagă o anumită cale.

Iar tinerei care a venit să te între­be dacă este sau nu voia lui Dumnezeu să devină monahie, mai înainte de a au­zi întrebarea ei i‑ai răspuns: „Ceea ce ai în gând, să pui în faptă.” Pe tânărul că­ruia un părinte aghiorit îi spusese să se călugărească în Sfântul Munte tu, fiind insuflat de Sfântul Duh, l‑ai îndemnat să nu îl asculte, ci să meargă în Cipru, în locurile natale, iar el făcând ascultare de cuvântul tău a mers acolo și în scurtă vreme a fost hirotonit.

Acum ajută‑mă și pe mine, sfinte, căci sunt nehotărât și am mare nevoie de ajutorul tău. Nu știu ce să fac, dar știu că tu poți să mă ajuți cu rugăciunile tale în fața tronului dumne­zeiesc. Roagă‑te pentru mine, ca să cu­nosc și să fac voia lui Dumnezeu, și a­cum și în toate zilele vieții mele. Amin.

Rugăciune pentru cel bolnav

Sfinte Evmenie, vindecătorule al su­fletelor deznădăjduite și al trupurilor bolnave, cel ce ai dus crucea grea a le­prei, primește puțina mea rugăciune pen­­tru acest bolnav, care greu păti­mește.

Cred și mărturisesc, sfinte, că ori de câte ori ți se cere sprijinul cu zdro­bire de inimă, tu vii degrabă în ajutor. Dar inima mea este acoperită de întu­nericul întristării și credința mea este puțină. Așa că recunosc cu smerenie că nu sunt vrednic să văd minunile tale. Dar nu pentru mine mă rog, sfinte, ci pentru acest bolnav pe care suferințele bolii îl apasă cu putere.

Roagă‑te pentru el, așa cum te‑ai rugat la Sfântul Maslu pentru Sfântul Sofronie, care pătimea din pricina bolii, și Dumnezeu i‑a dăruit tămăduirea. Roa­gă‑te pentru el cu căldura cu te‑ai ru­gat pentru tânărul Luca și el și‑a re­venit, după ce vreme îndelungată fusese în comă pe patul de spital. Fii lângă el, sfinte, cum ai fost lângă femeia care te‑a văzut lângă ea în timpul operației prin care a trecut și după aceea.

Tu te‑ai rugat Domnului când din pricina bolii doc­torul a vrut să îți taie un picior, iar acela, văzând schim­ba­rea stării tale de sănătate, a  fost nevoit să recunoască faptul că era martorul unei minuni.

Eu te rog, sfinte, roagă‑te acum și pentru acest bolnav, ca să primească tă­măduire. Mare este mulțimea minuni­lor tale și sporește neîntrerupt. Tu l‑ai che­mat la mormântul tău pe copilul bol­nav, ca să i se citească rugăciuni și să fie uns cu ulei din candela ta, și s-a vin­decat. Tu ai ajutat‑o pe fata care tre­buia să fie operată la picior, spunându-i că la spital nici măcar nu i se va lua sânge pentru analize, și cuvintele tale s‑au împlinit. Tu l‑ai ajutat pe copilul bolnav de cancer să i se facă trans­plan­tul, deși doctorii spuneau că riscurile sunt mari și nu vedeau șanse de vin­de­care.

Tu, Sfinte Evmenie, poți să îți arăți și acum darul pe care l‑ai primit de la Dumnezeu. Ca primind ajutorul tău să te lăudăm și să îți mulțumim, mărturi­sind oamenilor ajutorul tău până la sfâr­șitul vieții noastre. Amin.

Rugăciunea celui bolnav

Sfinte Evmenie, robule al lui Hris­tos, care pe crucea leprei ai fost răs­tig­nit, dar nu ai cârtit, care multe boli ai răb­dat și Domnului I‑ai mulțumit că te‑a învrednicit de suferință, primește acum și puțina mea rugăciune.

De multe ori ai cunoscut tu însuți ajutorul sfinților și știi cât de mare ne­voie am de sprijinul tău. Căci și tu ai avut nevoie de ajutorul sfinților și l-ai primit. Pe tine sfinții doctori fără de ar­ginți te‑au operat la stomac și te‑au vin­decat de o gravă su­fe­rință. Iar mai apoi tu ai vindecat o mul­ți­me de bolnavi, ca­re I‑au mulțumit Dom­nului pentru aju­to­rul primit.

Știu că în ultima perioadă a vieții tale ai cerut să se pună sub perna ta po­melnicele credincioșilor și aceștia pri­meau ajutorul așteptat. Eu scriu po­melnicul meu cu cerneala credinței și îl așez cu smerenie la picioarele tale, ce­rân­du‑ți să nu mă lași fără răspuns.

Am aflat că ai vindecat‑o pe femeia care avea cancer la ficat și că pe Manolis, ca­re zăcuse câteva zile în co­mă, prin rugă­ciunile tale l‑ai tămăduit.  Tu i‑ai spus pă­rintelui Ștefan să binecu­vânteze ochiul bolnav al Constantinei și până seara ea s‑a însănătoșit.

Binecuvântează‑mă și pe mine, sfin­­te, în acest ceas în care am nevoie de ajutorul tău minunat. Pe mine, care măr­­tu­risesc că mai importantă decât tă­măduirea trupească este tămăduirea su­fletească și că greșesc cei care vor să se vindece cu orice preț de bolile lor, în loc să se lase în voia lui Dumnezeu.

De aceea, te rog, cere‑I Domnului să Se milostivească de mine după mila Sa cea nemăsurată și să alunge de la mine duhul cârtirii și al deznădejdii. Să îmi dăruiască puterea de a primi cu sme­renie voia Sa, oricare ar fi aceasta. Ca rezistând ispitelor să merg pe calea cea îngustă a mântuirii, până la sfârșitul vieții mele. Amin.

Rugăciunea femeii însărcinate pentru tămăduirea pruncului bolnav

Sfinte Evmenie, laudă a Cretei și bucurie a Bisericii dreptslăvitoare, pri­mește puțina mea rugăciune în acest ceas de grea încercare. Ai grijă, sfinte, de pruncul pe care îl port în pântece, și ajută‑l să primească de la Dumnezeu grabnică vindecare, ca la vremea potri­vită să vadă lumina soarelui și mai apoi să se învrednicească de baia Botezului. Crește‑l pe el, sfinte, acoperit de rugă­ciunile tale și alungă de la el toată boala și toată suferința.

Am auzit de femeia căreia doctorii îi spuneau să avorteze pruncul pe care îl purta în pântece, ca nu cumva să se nască bolnav de hidroce­fa­lie. Dar tu te‑ai arătat ei după moartea ta, stând în chilie ca în timpul vieții tale pământești, și i‑ai spus că va naște prun­cul cu bine, cerându‑i să îi dea la bo­tez numele tău. Și pentru rugăciunile tale așa s‑a și întâmplat.

Oare pe mine mă vei auzi? Oare de mine te vei îndura? Te rog cu zdrobire de inimă, ajută acest prunc să primească grabnică tă­mă­duire și să se nască cu bine, ca să se vădească darul pe care l‑ai primit de la Dumnezeu. Și văzând această minune împreună cu mine și alți oameni să mărturisească lucrarea ta, lăudându‑te în toate zilele vieții lor. Amin.

Rugăciunea celui nedreptățit, care se află în proces

Te rog, Sfinte al lui Dumnezeu Ev­menie, vezi încercarea prin care trec și vino degrabă în ajutorul meu, ca să se termine cu bine acest proces prin care trec acum.

Cred că, așa cum ai ajutat atâția oameni nedreptățiți, așa mă poți ajuta și pe mine. Am auzit că preotul care fusese prigonit pentru uneltirile al­tora, deși era nevinovat, te‑a văzut în vis ca aievea și te‑a auzit spunându‑i: „Copilul meu, zi și noapte mă rog lui Dum­nezeu să te acopere, să nu te mâh­nești pentru cele pe care le vei pătimi. Mă rog pentru tine zi și noapte.” Știu că prigonitorii săi au fost rușinați și drep­ta­tea sa a ieșit la iveală, cu sprijinul tău.

Așa ajută‑mă și pe mine, sfinte, chiar dacă știu că sunt nevrednic de mi­nunile tale. Dar am cunoscut că iubirea ta nu se poticnește de rănile sufletelor oamenilor, ci ca un rob adevărat al lui Hristos ne iubești și prin iubirea ta ne tămăduiești su­fletele rănite. De aceea te rog, iară și iară, arată‑ți și cu mine darul tău, ca să mărturisesc în toate zilele vie­ții mele puterea lui Dumnezeu și ajuto­rul sfinților Săi. Amin.

Rugăciunea mamei care a pierdut sarcina

 Sfinte Evmenie, vezi durerea sufle­tului meu și primește puțina mea rugă­ciune. Plânge inima mea și nu găsește mângâiere, că mult mi‑am dorit să aduc pe lume acest prunc și moartea lui a îm­pietrit inima mea. Credința mea este sla­bă și s‑a clătinat. Viforul gândurilor de deznădejde s‑a abătut asupra mea. Dar nu vreau să mă las biruită, Sfinte Ev­menie, ci cer în acest ceas ajutorul tău, știind mulțimea minunilor tale.

Am auzit de mama care era însăr­cinată în luna a treia cu doi gemeni, dar unul i‑a murit în pântece.  Atunci ea a fost în primejdie de a‑l pierde și pe ce­lălalt, pentru că doctorul voia să o sal­ve­ze măcar pe ea și nu vedea altă scăpare. Dar fără șovăire mama a venit la tine și, pen­tru binecuvântarea pe care i-ai dat-o, curgerea sângelui i s‑a oprit degrabă și ea s‑a putut împărtăși la priveghere, după cuvântul tău. Mai apoi mama a adus pe lume cu bine pruncul care ră­mă­sese în viață și nașterea lui a aju­tat‑o să se refacă după durerea pierderii celuilalt prunc.

Nu mă îndoiesc de puterea mi­nu­nilor tale, sfinte, și de aceea te rog, aju­tă‑mă să primesc degrabă tămăduire tru­pească și sufletească. Și prin darul lui Dumnezeu să mă învrednicesc să mă bucur de copiii mei, așa cum mi‑am dorit.

Vindecă mintea mea și inima mea de rănile suferinței, ca să nu mă abat de la calea credinței și să ajung în pră­pastia deznădejdii. Ca primind în acest ceas al durerii ajutorul tău minunat,  să îți pot aduce mulțumiri în toate zilele vieții mele. Amin.

Donează pentru
Asociația Triadikon

Suntem o organizaţie non-guvernamentală, non-profit, cu beneficiu public, al cărei scop este sprijinirea materială și duhovnicească a persoanelor aflate în nevoi, publicarea de cărți, articole, materiale video, organizarea de conferințe și expoziții, pelerinaje, implicarea în activități de educație a tinerilor.

Vom folosi gestul tău filantropic pentru a continua acest proiect, a-l dezvolta și a bucura cât mai multe suflete de vestea cea bună adusă în lume de Domnul nostru Iisus Hristos!

Numele donatorilor vor fi pomenite în Sfântul Munte Athos la Sfânta Liturghie.

Transfer bancar:

Beneficiar: Asociația Triadikon

Cod fiscal: RO38581032

Cont LEI: RO69 BTRL RONCRT 0400844901

Cont EURO: RO19 BTRL EURCRT 0400844901

Cont DOLARI: RO23 BTRL USDCRT 0400844901

Cod SWIFT: BTRLRO22

Banca: Banca Transilvania S.A.

Paypal/Card bancar fără cont Paypal:

Domnul să vă răsplătească jertfa!

Facebook
WhatsApp
Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *